Flacără

Flacără, flăcări, substantiv feminin
1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară¹, văpaie; flamă.
Expresie A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări.
2. Figurat Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Plural și: flacări, flacăre] – Latină *flaccula (= facula).

DEX – dicționarul explicativ

Flacără flăcări feminin 1) Masă de gaze arzânde care se ridică în sus de la un corp aprins, degajând căldură și lumină. 2) Parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins. 3) figurat Forțe însuflețitoare. [Genitiv-dativ Flăcării] /<latină flaccula

NODEX – noul dicționar explicativ

Flacără (-ăcări), substantiv feminin Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Latină f a c ŭ l a, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, conform flămând, și italiană fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), italiană fieno < *flenum < fenum, italiană fiòcina < latină fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; Rew 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; Dar), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca. – Derivat flăcăra, verb (a arde, a scoate flăcări); flăcărie, substantiv feminin (vîlvătaie); flăcăros, adjectiv (rar, care scoate flăcări); înflăcăra, verb (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415]

DER – dicționarul etimologic

Flacără substantiv feminin, genitiv-dativ articulat flăcării; plural flăcări

DOOM – dicționarul ortografic