Văpaie

Văpaie văpăi feminin 1) Ansamblu de flăcări mari, mai ales de culoare roșie, apărute în procesul arderii în mediul aerian; pară mare. 2) Emanație cu o temperatură foarte înaltă, provenită de la o sursă de căldură puternică; dogoare; pară. [Genitiv-dativ Văpăii] /<albaneză vapë

NODEX – noul dicționar explicativ

Văpaie (-ăi), substantiv feminin – Pară, flacără mare.
Origine necunoscută.
Se indică de obicei posibilitatea unui latină *vapalia ‹ vapa (Pușcariu 1855; Tiktin; Philippide, II, 661; Rew 9147), conform italiană va(m)pa, sârbă vapa „vapor”, albaneză vapë „căldură” (Cihac, II, 721); dar relația dintre aceste cuvinte nu este clară.
Poate este dubletul lui vipie, substantiv feminin (arșiță).
Derivat (în)văpăia, verb (a arde cu flacără); svăpăiat, adjectiv (descompus, dezordonat, vagabond, golan), această relație semantică nu este clară (probabil „descompus ca cel care scapă de la incendiu”; după Crețu, din slavă sverĕpovati „a exaspera”; după Tiktin, se pleacă de la ideea de „aprins”).

DER – dicționarul etimologic

Văpaie, văpăi, substantiv feminin
1. Flacără mare; pară.
Arșiță, dogoare.
Figurat Lumină strălucitoare.
2. Văpaiță (2). – Conform albaneză v a p e.

DEX – dicționarul explicativ

Văpaie substantiv feminin, articulat văpaia, genitiv-dativ articulat văpăii; plural văpăi

DOOM – dicționarul ortografic