Definitie Fluiera - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fluiera, fluier, verb I. Intranzitiv I.
1. A emite un sunet asemanator cu al fluierului (1) sau o combinatie (melodica) de sunete, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. ♢ Compus: fluiera-vant substantiv masculin invar. = om care isi pierde vremea, care umbla haimana. ♦ (Despre unele pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului (1). ♦ Tranzitiv (La spectacole, manifestari sportive etcetera) A-si manifesta dezaprobarea sau aprobarea prin fluieraturi.
2. A canta din fluier (1).
3. A emite sunete ascutite intrebuintand un instrument special, mai ales pentru semnalizare. II. (Despre vant, furtuna, vijelie etcetera; la pers. 3) A produce un zgomot ascutit si puternic; a suiera. [Pronuntat: flu-ie-] – Din Fluier.

Varianta definitie 2: Fluiera verb verifica cuvantul: suiera.

Varianta definitie 3: Fluiera verb, indicativ prezent 1 singular fluier, 3 singular si plural fluiera

Varianta definitie 4: A fluiera2 fluier tranzitiv 1) A canta prin fluierat. - o melodie. ♢ Fluiera-vant calificativ depreciativ, atribuit unei persoane care umbla fara rost; pierde-vara. 2) A trata cu fluieraturi (manifestand nemultumire, dezaprobare). [Silabe Flu-ie-] /Din fluier

Varianta definitie 5: A fluiera1 fluier intranzitiv 1) A canta din fluier. 2) A scoate sunete patrunzatoare cu un instrument special (pentru a semnaliza ceva). 3) A produce un sunet, sufland printre buze sau printre degetele bagate in gura. 4) (despre pasari) A scoate sunete asemanatoare cu ale fluierului. 5) (despre vant, furtuna etcetera) A produce un zgomot ascutit si continuu; a suiera. [Silabe Flu-ie-] /Din fluier

Varianta definitie 6: Fluiera (fluier, at), verb –
1. A scoate un sunet asemanator fluierului. –
2. A cinta din fluier. –
3. A chema scotind sunete asemanatoare fluierului. –
4. A scoate sunete asemanatoare fluierului spre a-si manifesta dezaprobarea.
Creatie expresiva, bazata pe consonanta f(l)iu, care reda fluieratul.
Cuvintul imitativ fiu (-fiu) este curent, conform tiu; pentru infixul expresiv l, conform fliscui „a fluiera”, fli(u)sca „trisca”.
De aici si fliuira, redus la flui(e)ra, ca suera in loc de s(i)uira.
Fluier, substantiv neutru (intrument muzical de suflat; trisca; gamba, tibia; suieratura); conform mr. fluier, fluiara, fiflioara, megl. (s)friel, pare un der. postverbal.
Sensul de „tibia”, comun intregului teritoriu limbii rom. (ALR, I, 58) apare si in limba latina tibia.
În general, se prefera sa se plece de la fluier, despre a carui origine s-a discutat destul de mult, cuvint obscur sau necunoscut, dupa Puscariu 625; Philippide, II, 712 si DAR, i-au cautat uneori diferite origini limba latina (*flibŭla, dupa Cretu 322; fibŭla, dupa Subak, Arch.
Triest., XXX, 425, conform impotriva REW 3278; *fluilum, der. imposibil de la flāre, dupa Pascu, I, 86; *flaulāre, dupa Pascu, Lat., 269), limba greaca (veche) (*φλουιάροιν, de la φλέινος „facut din trestie”, pe baza lui φλέως „trestie”, dupa Giuglea, Dacor., III, 587-90) sau autohtone (Puscariu, Lr., 179).
Prezenta limba albaneza fljo(j)ere i-a determinat pe mai multi cercetatori sa caute aici etimonul cuvintului rom. (Berneker 285; conform Meyer 108), dar limba albaneza provine in mod sigur din rom., ca si limba neogreaca: φλογέρα, limba sarba: frűla, frulica, slov. fujara, ceh., pol. fujara, rut. fl’ojara, fl’ojera, fujera, mag. furulya (Candrea, Elemente, 403; Cihac, II, 499, mag. ar fi originea cuvintului rom.; conform Miklosich, Wander., 10 si Miklosich, Fremdw., 88; Daničič, III, 75; Berneker 285).
Origine expresiva a lui fluier a fost intuita de putini cercetatori, conform Iordan, BF, II,
77. Derivat fluierar, substantiv neutru (nai); fluierar, substantiv masculin (persoana care face fluiere; persoana care cinta din fluier; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi: Oedicnemus crepitans, Limosa aegocephala), ultimul sens bazat pe acceptia de fluier „tibia”; fluierarie, substantiv feminin (indeletnicirea de fluierar); fluieras, substantiv masculin (invechit, fluierar, persoana care cinta din fluier; grangur, Oriolus galbula); fluierator, adjectiv (care fluiera); fluierator, substantiv masculin (fluierar; nume dat mai multor pasari cu picioare lungi; varietate de iarba, Tamus communis); fluieratura, substantiv feminin (suieratura); fluieroi, substantiv masculin (fluier mare, folosit in Banat).