Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Foame

1 * Cuvantul cu diacritice: foáme
Cuvantul fara diacritice: foame

Definitie: FOAME substantiv feminin 1. Stare funcțională periodică a organismului care se manifestă prin senzația nevoii de a mânca. 2. Figurativ Dorință nestăvilită, poftă lacomă; lăcomie. – Limba Latina fames, -is.

2 * Cuvantul cu diacritice: foáme
Cuvantul fara diacritice: foame

Definitie: FOAME substantiv nemâncare. (Mort de -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: foáme
Cuvantul fara diacritice: foame

Definitie: foame substantiv feminin, g.-d. art. foamei

4 * Cuvantul cu diacritice: foáme
Cuvantul fara diacritice: foame

Definitie: FOAME f. 1) Senzație fiziologică provocată periodic de necesitatea de a mâncă. ♢ - de lup foame mare. 2) figurativ Poftă nestăpânită. - de bani. [G.-D. foamei; Sil. foa-me] limba latina fames, -is

5 * Cuvantul cu diacritice: foáme
Cuvantul fara diacritice: foame

Definitie: foame substantiv feminin – 1. Nevoia de a mînca. – 2. Dorință nestăvilită, poftă, lăcomie. – Mr. foame, istr. fome. Limba Latina fames (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 622; REW 3178; DAR). conform limba italiana fame, franceza faim, sp. hambre, port. fome. Rezultatul oa (în loc de a, care ar fi normal) a dat naștere multor discuții. Densusianu, Hlr., 72, semnala că port. nu poate servi drept referință pentru rom., dar conform vegl. fum, engad., lomb. fom (Schuchardt, Vok., I, 169), și schimbarea identică a lui natare › limba italiana notare, rom. (în)nota, corvcadă ‹ corvadă, și probabil doară ‹ dară, și în sens contrar afară ‹ ad foras, sfărma ‹ exformare. S-a explicat schimbarea de timbru prin influența labialei (Tiktin; DAR); prin încrucișarea cu fŏmes (Philippide, Principii, 40; Densusianu, Hlr., 72; Pușcariu 630; Candrea-Dens., 622), sau prin influența unei forme atone, ca fometos ‹ fămetos, unde schimbarea de timbru ar fi posibilă; însă autorii care susțin această influență (Graur, BL, III, 49; Rosetti, I, 57) sînt aceeași care resping, pe bună dreptate, posibilitatea unei influențe a formelor secundare, ca frăsinet de la frasin sau beată de la beat (Graur, BL, V, 119). Prezența lui foamete, substantiv feminin (foame; penurie, sărăcie, lipsă de alimente) alături de foame demonstrează că este vorba de un cuvînt imparisilabic, cum sînt cap-capete, noră-nurori, oaspete-oaspeți, etcetera Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (DAR consideră greșit că foamete provine de la foame, ca foamene, formă extrem de îndoielnică). Este posibil, prin urmare, ca fames să se fi încrucișat în limba latina popular cu fomes, fomitem „materie inflamabilă” (de la foveo, „a ocroti”), conform Pușcariu 631; Candrea-Dens., 623, datorită unui paralelism cu esca „aliment” și iască. Derivat fometos, adjectiv (flămînd); înfometat, adjectiv (flămînd), creație artificială a lui Delavrancea; înfometa, verb (a face ca alții să sufere de foame).