Foame
Definitie, sens si explicatie
1Foame substantiv feminin
1. Stare functionala periodica a organismului care se manifesta prin senzatia nevoii de a manca.
2. Figurativ Dorinta nestavilita, pofta lacoma; lacomie. – Limba Latina Fames, -is.
1. Stare functionala periodica a organismului care se manifesta prin senzatia nevoii de a manca.
2. Figurativ Dorinta nestavilita, pofta lacoma; lacomie. – Limba Latina Fames, -is.
2Foame substantiv nemancare. (Mort de -.)
3Foame substantiv feminin, g.-d. art. foamei
4Foame f. 1) Senzatie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a manca. ♢ - de lup foame mare. 2) figurativ Pofta nestapanita. - de bani. [G.-d. Foamei; Sil. Foa-me] /<lat. fames, -is
5Foame substantiv feminin –
1. Nevoia de a minca. –
2. Dorinta nestavilita, pofta, lacomie. – Mr. foame, istr. fome.
Limba Latina fames (Puscariu 630; Candrea-dens., 622; Rew 3178; Dar). conform limba italiana fame, franceza faim, sp. hambre, port. fome.
Rezultatul oa (in loc de a, care ar fi normal) a dat nastere multor discutii.
Densusianu, Hlr., 72, semnala ca port. nu poate servi drept referinta pentru rom., dar conform vegl. fum, engad., lomb. fom (Schuchardt, Vok., I, 169), si schimbarea identica a lui natare › limba italiana notare, rom. (in)nota, corvcada ‹ corvada, si probabil doara ‹ dara, si in sens contrar afara ‹ ad foras, sfarma ‹ *exformare.
S-a explicat schimbarea de timbru prin influenta labialei (Tiktin; Dar); prin incrucisarea cu fŏmes (Philippide, Principii, 40; Densusianu, Hlr., 72; Puscariu 630; Candrea-dens., 622), sau prin influenta unei forme atone, ca fometos ‹ *fametos, unde schimbarea de timbru ar fi posibila; insa autorii care sustin aceasta influenta (Graur, Bl, Iii, 49; Rosetti, I, 57) sint aceeasi care resping, pe buna dreptate, posibilitatea unei influente a formelor secundare, ca frasinet de la frasin sau beata de la beat (Graur, Bl, V, 119).
Prezenta lui foamete, substantiv feminin (foame; penurie, saracie, lipsa de alimente) alaturi de foame demonstreaza ca este vorba de un cuvint imparisilabic, cum sint cap-capete, nora-nurori, oaspete-oaspeti, etcetera Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (Dar considera gresit ca foamete provine de la foame, ca foamene, forma extrem de indoielnica).
Este posibil, prin urmare, ca fames sa se fi incrucisat in limba latina popular cu fomes, fomitem „materie inflamabila” (de la foveo, „a ocroti”), conform Puscariu 631; Candrea-dens., 623, datorita unui paralelism cu esca „aliment” si iasca.
Derivat fometos, adjectiv (flamind); infometat, adjectiv (flamind), creatie artificiala a lui Delavrancea; infometa, verb (a face ca altii sa sufere de foame).
1. Nevoia de a minca. –
2. Dorinta nestavilita, pofta, lacomie. – Mr. foame, istr. fome.
Limba Latina fames (Puscariu 630; Candrea-dens., 622; Rew 3178; Dar). conform limba italiana fame, franceza faim, sp. hambre, port. fome.
Rezultatul oa (in loc de a, care ar fi normal) a dat nastere multor discutii.
Densusianu, Hlr., 72, semnala ca port. nu poate servi drept referinta pentru rom., dar conform vegl. fum, engad., lomb. fom (Schuchardt, Vok., I, 169), si schimbarea identica a lui natare › limba italiana notare, rom. (in)nota, corvcada ‹ corvada, si probabil doara ‹ dara, si in sens contrar afara ‹ ad foras, sfarma ‹ *exformare.
S-a explicat schimbarea de timbru prin influenta labialei (Tiktin; Dar); prin incrucisarea cu fŏmes (Philippide, Principii, 40; Densusianu, Hlr., 72; Puscariu 630; Candrea-dens., 622), sau prin influenta unei forme atone, ca fometos ‹ *fametos, unde schimbarea de timbru ar fi posibila; insa autorii care sustin aceasta influenta (Graur, Bl, Iii, 49; Rosetti, I, 57) sint aceeasi care resping, pe buna dreptate, posibilitatea unei influente a formelor secundare, ca frasinet de la frasin sau beata de la beat (Graur, Bl, V, 119).
Prezenta lui foamete, substantiv feminin (foame; penurie, saracie, lipsa de alimente) alaturi de foame demonstreaza ca este vorba de un cuvint imparisilabic, cum sint cap-capete, nora-nurori, oaspete-oaspeti, etcetera Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (Dar considera gresit ca foamete provine de la foame, ca foamene, forma extrem de indoielnica).
Este posibil, prin urmare, ca fames sa se fi incrucisat in limba latina popular cu fomes, fomitem „materie inflamabila” (de la foveo, „a ocroti”), conform Puscariu 631; Candrea-dens., 623, datorita unui paralelism cu esca „aliment” si iasca.
Derivat fometos, adjectiv (flamind); infometat, adjectiv (flamind), creatie artificiala a lui Delavrancea; infometa, verb (a face ca altii sa sufere de foame).