Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fof

1 * Cuvantul cu diacritice: fof-
Cuvantul fara diacritice: fof

Definitie: fof- – Rădăcină expresivă care pare a reda ideea de „a mormăi, a bălmăji”. Această idee trebuie să fie proprie consonanței f-f, pentru că apare și în formele cu infix farf- și fîlf- (s.v.), ca și în varianta fonf. Derivat forîrnă, substantiv feminin (femeie fonfăită); fofîrlică, substantiv feminin (în expresia a umbla cu fofîrlica); fofează, substantiv feminin (aripă la moara de vînt; parte de ușă; vîrtelniță; stativ la războiul de țesut; Arg., gură, cioc; fluier; inel de sfeștnic); toate sensurile se bazează pe ideea de „zgomot continuu” pe care îl produce piesa astfel numită (ultimul sens pleacă de la cel anterior; încercările făcute de Cihac, II, 500, care pornește de la mag. fokasz „scară”, și de Drăganu, Dacor., V, 359, din rut., nu sînt probabile); fofelniță, substantiv feminin (vîrtelniță; femeie vorbăreață; cuțit de meliță), conform Iordan, BF, II, 177; foflînca, verb (Trans., a mișca, a clătina), pe care DAR îl pune în legătură, în mod curios cu franceza flanc; foflea, substantiv masculin (leneș), numit astfel datorită încetinelii mișcărilor lui; fofolog (var. fofoloc), substantiv masculin și n. (persoană greoaie; pui de rață; la cai, bulet), pus greșit în legătură de Loewe 80 cu limba slava (veche) fŭfati; înfofoli, verb (a îmbrăca cu haine prea groase); înfoforoja, verb (a bombăni); înfolfoșa, verb (a înfofoli). Foflenchi, interjectie (poc; exprimă zgomotul unui obiect care cade), aparține aceleiași serii de creații expresive; pare însă a fi o creație artificială a lui Creangă, și nu apare în alte texte (conform Iordan, BF, II, 178). Folomoc (var. folmotoc, fălmătuc, folfotoc), substantiv neutru (ghem, ghemotoc), pare a fi rezultatul unei încrucișări cu ghemotoc. Derivat cu infix nazal fonf, adjectiv (gîngav), conform limba slava (veche) fŭfati „a se bîlbîi”; fonfăi verb (a gîngăvi); fonfăni, verb (a gîngăvi), conform boncăni; fonfe, adverb (în expresia a la fonfe, de clasa întîi), prin imitație ironică a pronunțării nazale din franceza (conform Iordan, BF, IV, 193).