Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Forță

1 * Cuvantul cu diacritice: fórță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: FORȚĂ, forțe, substantiv feminin I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort, de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor; putere fizică, vigoare, tărie. ♢ Tur de forță = acțiune greu de realizat, care cere multă putere fizică, multă abilitate și multă energie morală. 2. Tărie, putere. ♦ Energie (morală). ♦ Aptitudine, capacitate, putință de a realiza ceva. ♢ Locutiune adjectiv De forță = foarte capabil. 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie, care acționează intens într-un anumit domeniu de activitate. 4. (De obicei la plural și urmat de determinarea „armată”) Totalitatea unităților militare ale unui stat; armată. ♢ Forțe militare = subunitățile, unitățile, marile unități și formațiile care intră în compunerea forțelor armate. Forță vie = termen prin care se denumește în mod obișnuit pe câmpul de luptă personalul militar. 5. (Ec.; în sintagma) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă; prin extensiune totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă. II.1. Energie existentă în natură. ♦ (Fiz.) Acțiune care, exercitată de un sistem fizic asupra altuia, îi schimbă starea de repaus sau de mișcare sau îl deformează; spec. acțiune mecanică care schimbă starea de mișcare a unui corp; mărime dirijată care reprezintă această acțiune. 2. (Fiz.; cuvant invechit) Energie. ♢ Forță motoare = energie folosită pentru punerea în mișcare a corpurilor. Forță de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor (locomotivă, navă, tractor etcetera) asupra unei mașini sau asupra unui vehicul pe care îl remorchează. III. 1. Putere de constrângere, violență. ♢ Locutiune adverb Cu forța = în mod forțat, cu sila. Prin forța împrejurărilor = constrâns de motive obiective. 2. (În sintagma) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori, din cauza unor împrejurări constrângătoare. – Din franceza force, limba italiana forza.

2 * Cuvantul cu diacritice: forță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: Forță antonim: slăbiciune

3 * Cuvantul cu diacritice: fórță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: FORȚĂ substantiv feminin 1. putere fizică, tărie, vigoare. ♦ tur de - = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; - de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; - de producție = categorie economică desemnând una din laturile modului de producție, care include mijloacele de producție și forța de muncă atrase în procesul de producție. ♢ energie morală. ♢ aptitudine, capacitate. 2. - e armate = armată, unități militare. 3. energie, putere naturală, element al naturii. 4. (fiz.) cauză care scoate, un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării. ♦ - de tracțiune = forță exercitată de un vehicul motor asupra unei mașini sau a unui vehicul pe care îl remorchează. 5. putere de constrângere, violență. o caz de - majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină; prin - a împrejurărilor = constrâns de împrejurări. (< franceza force, limba italiana forza)

4 * Cuvantul cu diacritice: fórță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: FORȚĂ substantiv 1. (cuvant ce tine de fizica) (învechit) putere, putință. 2. forță portantă verifica cuvantul: portanță. 3. forță de muncă = mână de lucru. 4. verifica cuvantul: energie. 5. verifica cuvantul: capacitate. 6. verifica cuvantul: tărie. 7. putere, (învechit) silă, silnicie. (- oștilor noastre.) 8. verifica cuvantul: volum. 9. verifica cuvantul: intensitate. 10. verifica cuvantul: somitate. 11. constrângere, silă, silnicie, strângere, violență, (livresc) servitute, (Ban.) sălăbărie, (învechit) nevoie, potrivnicie, silință, silnicire, strânsoare, (figurativ) presiune. (Bunuri obținute prin -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: fórță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: forță substantiv feminin. g.-d. art. forței; plural forțe

6 * Cuvantul cu diacritice: fórță -e
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: FORȚĂ -e f. 1) Capacitate a ființelor vii de a depune un efort fizic sau intelectual. 2) Ansamblu de capacități fizice sau morale. 3) Persoană înzestrată cu multă energie și putere; autoritate. 4) Grup politic sau social care are o influență deosebită asupra maselor. ♢ -e armate (sau militare) armată. 5) Capacitate de rezistență. 6) Intensitate de acțiune. -a vântului. 7) Putere de constrângere. A recurge la -. 8) Caracter irezistibil. -a obișnuinței. 9) fiz. tehn. Cauză care poate modifica starea de repaus sau de mișcare a unui corp. [G.-D. forței] franceza force, limba latina fortia

7 * Cuvantul cu diacritice: fórță
Cuvantul fara diacritice: forta

Definitie: FORȚĂ substantiv feminin I. 1. Putere, tărie, vigoare. ♢ Tur de forță = acțiune care cere multă putere, îndemânare și energie; forță de muncă = capacitatea de muncă a omului, totalitatea aptitudinilor lui fizice și intelectuale datorită cărora el este în stare să producă bunuri materiale; forță de producție = categorie economică, desemnând una din laturile modului de producție, cuprinzând totalitatea mijloacelor de producție și a forțelor de producție, privite în unitatea și în interacțiunea lor dialectică. ♦ Energie morală. ♦ Aptitudine, capacitate. 2. Forțe armate = armată, unități militare. II. Energie, putere naturală, element al naturii. ♦ Cauză care scoate un corp din starea de repaus sau de mișcare sau care schimbă direcția și viteza mișcării. III. Constrângere, violență. ♢ (Caz de) forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa după voință din cauza unor împrejurări care îl domină. [Plural -țe. / < franceza force].