Fotografie
Definitie, sens si explicatie
1Fotografie, fotografii,
1. Imagine pozitiva a unei fiinte, a unui obiect, a unui peisaj etcetera fixata pe hartie fotografica si obtinuta prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii.
2. (Cin.: in sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executata in timpul realizarii unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etcetera – Din franceza Photographie.
1. Imagine pozitiva a unei fiinte, a unui obiect, a unui peisaj etcetera fixata pe hartie fotografica si obtinuta prin fotografiere. ♦ Tehnica fotografierii.
2. (Cin.: in sintagma) Fotografie de platou = fotografie (1) executata in timpul realizarii unui film pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etcetera – Din franceza Photographie.
2Fotografie substantiv feminin
1. arta si tehnica fotografierii.
2. imagine fixata pe hartie fotografica; foto2. o - de platou = fotografie in timpul realizarii filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etcetera (< franceza photographie)
1. arta si tehnica fotografierii.
2. imagine fixata pe hartie fotografica; foto2. o - de platou = fotografie in timpul realizarii filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre si secvente, pentru publicitate etcetera (< franceza photographie)
3Fotografie substantiv (Foto) (popular) poza.
4Fotografie substantiv feminin (silabe -gra-) → grafie
5Fotografie -i f. 1) Imagine obtinuta pe o hartie fotosensibila prin reproducerea acesteia de pe o pelicula fotografica. 2) Tehnica si arta fotografierii. [Art. Fotografia; G.-d. Fotografiei; Sil. -fi-e] /<fr. photographie
6Fotografie substantiv feminin
1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii.
2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etcetera fixata pe hartie fotografica. [Genitiv -iei. / < franceza photographie, conform limba greaca (veche) phos – lumina, graphein – a scrie].
1. Arta si tehnica de a fixa pe o suprafata sensibila la actiunea luminii, cu ajutorul unei lentile convergente, o imagine produsa intr-o camera obscura, care apoi se poate reproduce prin copierea cliseului negativ pe care a fost imprimata; tehnica fotografierii.
2. Imagine a unei privelisti, a unei fiinte, a unui obiect etcetera fixata pe hartie fotografica. [Genitiv -iei. / < franceza photographie, conform limba greaca (veche) phos – lumina, graphein – a scrie].
7Fotografie (fotografii), substantiv feminin – Imagine pozitiva obtinuta pe hirtie prin fotografiere.
Franceza photographie. – Derivat (din franceza) fotograf, substantiv masculin; fotografia, verb (refl., Arg., a se strica), pentru al carui ultim sens conform Graur, Bl, Vi, 146; fotografic, adjectiv
Franceza photographie. – Derivat (din franceza) fotograf, substantiv masculin; fotografia, verb (refl., Arg., a se strica), pentru al carui ultim sens conform Graur, Bl, Vi, 146; fotografic, adjectiv