Fotă
Definitie, sens si explicatie
1Fotă, fote, substantiv feminin
1. Parte componenta a costumului popular romanesc (bogat ornamentata) purtata de femei, formata dintr-o tesatura dreptunghiulara de lana care se petrece in jurul corpului, tinand locul fustei, sau din doua bucati de stofa acoperind partea din fata a corpului (ca un sort) si pe cea din spate.
2. (Rar) sort purtat de carciumari, de ospatari etcetera – Din limba turca: Fota.
1. Parte componenta a costumului popular romanesc (bogat ornamentata) purtata de femei, formata dintr-o tesatura dreptunghiulara de lana care se petrece in jurul corpului, tinand locul fustei, sau din doua bucati de stofa acoperind partea din fata a corpului (ca un sort) si pe cea din spate.
2. (Rar) sort purtat de carciumari, de ospatari etcetera – Din limba turca: Fota.
2Fotă substantiv catrinta, (invechit si popular) pestiman, (popular) pestelca, (regional) zavelca, (Transilvania si Maram.) panzatura, (prin nordul Mold.) pristoare, (Transilvania si Maram.) zadie. (- este o piesa din portul popular femeiesc.)
3Fota substantiv feminin, plural fote
4Fotă -e f.
Piesa vestimentara ornamentata, care face parte din costumul national femeiesc, constand dintr-o bucata (sau doua) de stofa de lana tinand locul fustei. /<turc. fota
Piesa vestimentara ornamentata, care face parte din costumul national femeiesc, constand dintr-o bucata (sau doua) de stofa de lana tinand locul fustei. /<turc. fota
5Fota (fote), substantiv feminin –
1. (Înv.) sort. –
2. Fusta. –
3. Prosop. – Mr. fota.
Limba Turca: fota „prosop de baie care se incinge la briu” (definit astfel de Diego Galan, Viajes, p. 110; seineanu, Ii, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), conform limba neogreaca: φουτᾶς, limba albaneza futë, bulgara, limba sarba: futa, port. fota (Eguilaz 400), limba italiana futa (Battisti, Iii, 1741).
Este fusta tipica portului taranesc, formata dintr-un dreptunghi de stofa cu care se inconjoara trupul.
Este dublet al lui fotaz, substantiv neutru (invechit, valtrap), din limba neogreaca: (dupa Bogrea, Dacor., Iii, 730, din limba turca: cotaz „podoaba”).
Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287).
1. (Înv.) sort. –
2. Fusta. –
3. Prosop. – Mr. fota.
Limba Turca: fota „prosop de baie care se incinge la briu” (definit astfel de Diego Galan, Viajes, p. 110; seineanu, Ii, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), conform limba neogreaca: φουτᾶς, limba albaneza futë, bulgara, limba sarba: futa, port. fota (Eguilaz 400), limba italiana futa (Battisti, Iii, 1741).
Este fusta tipica portului taranesc, formata dintr-un dreptunghi de stofa cu care se inconjoara trupul.
Este dublet al lui fotaz, substantiv neutru (invechit, valtrap), din limba neogreaca: (dupa Bogrea, Dacor., Iii, 730, din limba turca: cotaz „podoaba”).
Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287).
6Fota, fote substantiv feminin (friz.) servet. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)