Franc -ă
Definitie, sens si explicatie
1Franc3, -ă, franci, -ce, adjectiv (Despre oameni) Care are un caracter sincer, loial, cinstit; care spune pe fata, fara inconjur, ceea ce gandeste; (despre infatisarea sau manifestarile cuiva) care tradeaza un astfel de caracter. ♦ (Despre actiuni) Loial, cinstit. [Varianta: Frans, -a adjectiv ] – Din franceza Franc.
2Franc4, -ă, franci, -ce substantiv masculin, plural, adjectiv
1. Substantiv masculin plural Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care traiau in secolul Iii pe cursul inferior si mijlociu al Rinului si care, in secolul V, au cucerit aproape toata Galia si au creat statul franc.
2. Adjectiv Care apartine francilor4 (1), privitor la franci. – Din franceza Franc.
1. Substantiv masculin plural Unitate de triburi din grupul germanilor apuseni, care traiau in secolul Iii pe cursul inferior si mijlociu al Rinului si care, in secolul V, au cucerit aproape toata Galia si au creat statul franc.
2. Adjectiv Care apartine francilor4 (1), privitor la franci. – Din franceza Franc.
3Franc2, franci, substantiv masculin Denumire data portaltoiului obtinut din samanta soiurilor cultivate (la mar, par, cires etcetera) care face parte din aceeasi specie cu altoiul. – Din franceza Franc.
4Franc1, franci, substantiv masculin
1. Denumire data unitatii monetare in Franta, Belgia, Elvetia etcetera
2. (Înv.) Unitate monetara in Romania; leu2. ♦ (Azi, la plural) Valoare baneasca nedeterminata; bani, avere. – Din franceza Franc.
1. Denumire data unitatii monetare in Franta, Belgia, Elvetia etcetera
2. (Înv.) Unitate monetara in Romania; leu2. ♦ (Azi, la plural) Valoare baneasca nedeterminata; bani, avere. – Din franceza Franc.
5Franc4, -ă adjectiv sincer, loial, cinstit. (< franceza franc)
6Franc3, -ă adjectiv substantiv masculin (locuitor) dintr-o uniune de triburi germane, care traiau in secolul Iii, pe cursul inferior al Rinului. ♢ (s. f.) limba germanica vorbita la inceput de franci, cuceritorii Galiei. (< franceza franc, franque)
7Franc2 substantiv neutru portaltoi din samanta soiurilor cultivate din aceeasi specie cu altoiul. (< franceza franc)
8Franc1 substantiv masculin unitate monetara a Frantei, Elvetiei, tarilor Africii Centrale, Belgiei etcetera ♢ moneda divizionara in Maroc, a suta parte dintr-un dirham. (< franceza franc)
9Franc adjectiv verifica cuvantul: cinstit, neprefacut, sincer.
10Franc adverb verifica cuvantul: fatis.
11Franc substantiv verifica cuvantul: ban.
12Franc substantiv verifica cuvantul: leu.
13Franc (loial, care apartine francilor) adjectiv m., plural franci; f. singular franca, plural france
14Franc (moneda, portaltoi, nume de popor) substantiv masculin, plural franci
15Franc3 -ci m. 1) (in Franta, Belgia, Elvetia etcetera) Unitate a sistemului monetar. 2) la plural familiar Bani in numar nedeterminat; parale. /<fr. franc
16Franc2 -ca (-ci, -ce) ist.
Care apartine francilor; referitor la franci. Limba -ca. /<fr. franc
Care apartine francilor; referitor la franci. Limba -ca. /<fr. franc
17Franc1 -ca (-ci, -ce) 1) (despre persoane) Care nu tainuieste nimic; dispus a-si exprima gandurile fara a le ascunde; deschis; neprefacut; sincer. Atitudine -ca. 2) si adverbial (despre manifestari ale oamenilor) Care denota claritate in exprimare; prezentat in mod direct. Suras -. 3) (despre actiuni) Care corespunde legilor de onoare si probitate; in conformitate cu onoarea si probitatea morala; onest; cinstit. /<fr. franc
18Franc substantiv masculin Unitate monetara in Franta, Elvetia, Belgia etcetera [< franceza franc].
19Franc substantiv neutru Portaltoi obtinut din samanta soiurilor cultivate care fac parte din aceeasi specie cu altoiul. [< franceza franc].
20Franc, -ă adjectiv Sincer; neascuns, deschis; cinstit, loial. [Varianta frans, -a adjectiv / < limba italiana franco, franceza franc].