Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Frig

1 * Cuvantul cu diacritice: frig
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: FRIG, (2) friguri, substantiv neutru 1. Temperatură scăzută a mediului ambiant, care dă senzația de rece. ♦ Senzație de rece provocată de temperatura joasă a mediului. 2. (La plural) Temperatură ridicată a unui bolnav; tremur cauzat de senzația de rece, care precedă uneori o stare febrilă; frisoane. ♦ Malarie. ♦ Figurativ Stare de neliniște, de agitație puternică; emoție. [Varianta: (popular, 2) frigură substantiv feminin] – Limba Latina frigus, -oris.

2 * Cuvantul cu diacritice: frig
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: Frig antonim: cald, căldură

3 * Cuvantul cu diacritice: frig
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: FRIG substantiv 1. răceală, rece. (Afară e -.) 2. (la plural) verifica cuvantul: frisoane. 3. (la plural) verifica cuvantul: febră. 4. friguri (palustre) verifica cuvantul: malarie.

4 * Cuvantul cu diacritice: frig
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: frig substantiv neutru, (frisoane, malarie) plural friguri

5 * Cuvantul cu diacritice: frig -uri
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: FRIG -uri n. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatură joasă a aerului. 2) Senzație de rece căuzată de o astfel de stare atmosferică. 3) la plural Boală molipsitoare introdusă în organism prin înțepătura unui țânțar, care se manifestă prin temperatură înaltă și frisoane, repetate la intervale regulate de timp; malarie. 4) Stare de emoție puternică, de neliniște, de agitație. limba latina frigus, -oris

6 * Cuvantul cu diacritice: frig fríguri
Cuvantul fara diacritice: frig

Definitie: frig (friguri), substantiv neutru – 1. Temperatură scăzută care dă senzația de rece. – 2. (Pl.) Febră. – Mr., megl. frig. Limba Latina frῑgus (Pușcariu 649; Candrea-Dens., 640; REW 35315; DAR), conform sard. frius (Wagner 112), verifica cuvantul: limba italiana frigo (Battisti, III, 178). Pentru semantismul cuvîntului la plural, atestat încă din limba latina popular conform Densusianu, Hlr., 190. Derivat frigor, substantiv masculin (plantă, Erythraea centarium), numită astfel datorită folosirii ei în medicina populară; friguros, adjectiv (rece; care se încălzește greu), care ar putea reprezenta de asemenea în mod direct limba latina frῑgorōsus (Pușcariu 651; Candrea-Dens., 641; DAR), conform sard. frigorosu, franceza frileux; înfrigoșa, verb (rar, a răci); înfrigurat, adjectiv (febril, cu călduri; care tremură, înfiorat; febril, grăbit), al cărui ultim sens este împrumut din franceza febrile, conform montanesul afrigolado.