Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Frige

1 * Cuvantul cu diacritice: fríge
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: FRIGE, frig, verb III. 1. Tranzitiv A prepara un aliment (în special carne sau pește) prin expunere directă la acțiunea focului (în frigare, pe grătar etcetera); prin extensiune a prăji în tigaie. ♢ Compus: (familiar) frige-linte substantiv masculin invar. = om avar, zgârcit, harpagon. 2. Tranzitiv și reflexiv A face să sufere sau a suferi o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ♢ Expresie (Tranzitiv) A frige (pe cineva) la inimă sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturătoare; a provoca cuiva o mare suferință morală. ♦ (Despre alți agenți decât căldura; adesea figurativ) A provoca o senzație usturătoare (asemănătoare cu cea cauzată de o arsură). 3. Intranzitiv (Despre corpuri fierbinți) A iradia căldură mare; a dogori. 4. Reflexiv Figurativ (Familiar) A se păcăli, a se înșela, a rămâne păgubaș. [Perf. substantiv fripsei, part. fript] – Limba Latina frigere.

2 * Cuvantul cu diacritice: fríge
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: FRIGE verb verifica cuvantul: ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

3 * Cuvantul cu diacritice: fríge
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: FRIGE verb 1. verifica cuvantul: prăji. 2. a (se) arde. (M-am - la deget, de la plită.) 3. verifica cuvantul: arde.

4 * Cuvantul cu diacritice: fríge
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: frige verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural frig, imperfect 3 singular frigea, perf. substantiv 1 singular fripsei, 1 plural fripserăm; ger. frigând; part. fript

5 * Cuvantul cu diacritice: a se fríge mă frig
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: A SE FRIGE mă frig intranzitiv 1) (despre ființe) A-și cauza o durere acută (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) figurativ A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se arde; a se pârli. limba latina frigere

6 * Cuvantul cu diacritice: a fríge frig
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: A FRIGE frig 1. tranz. 1) (alimente, în special carne sau pește) A prepara prin supunere la acțiunea focului (în tigaie, în ceaun, la grătar, în frigare). 2) (ființe sau părți ale corpului) A face să suporte o durere fizică (prin ceva fierbinte). 3) A face să se frigă. 2. instranzitiv (surse de căldură) A emana radiații fierbinți; a răspândi căldură foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a pârli; a păli. Soarele frige. limba latina frigere

7 * Cuvantul cu diacritice: fríge
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: FRIGE verb III. În gastronomie, mod de a prepara, în special carne, dar și alte alimente, prin expunere directă la radiații calorice, în diverse feluri: la frigare = bucăți de alimente sau un animal întreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la proțap = pe o vergea sprijinită de două crăcane; la grătar = pe un grătar deasupra unor cărbuni încinși, la flacără de gaz sau pe un grătar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptură la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

8 * Cuvantul cu diacritice: fríge fríg frípt
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: frige (frig, fript), verb – 1. prăji. – 2. A coace. – 3. A arde, a face scrum. – 4. A pune la foc (pentru a tortura). – 5. A bate, a altoi, a ciomăgi, a face praf. – 6. A arde, a fi fierbinte. – 7. (Refl.) A se arde, a se prăji. – 8. (Refl.) A se păcăli, a rămîne păgubaș. – 9. (Refl.) A pierde. – Mr. frigu, fripșu, friptă; megl. frig, friș, fris. Limba Latina frῑgĕre (Pușcariu 648; Candrea-Dens., 642; REW 3510; DAR), conform limba albaneza fergoń (Philippide, II, 643), limba italiana frigere, prov., franceza frire, cat. fregir, sp. freir, port. frigir. Derivat frigare, substantiv feminin (vergea de fier în care se înfige carnea spre a fi prăjită), cu sufix -are, ca vînzare, crezare (analogia cu grătar, pe care o propune DAR nu constituie o explicație suficientă; după Pușcariu 650, din limba latina frῑgalis; după Candrea-Dens., 643, de la un limba latina frῑgaria); frigăruie, substantiv feminin (carne tăiată în bucăți mici și friptă la frigare); frigări, verb (a înfige; reflexiv popular, a fi stăpînit de dorință); frigătoare, substantiv feminin (frigare; Trans., plită de gătit); înfrigări, verb (a înfige); friptoare, substantiv feminin (Trans., Banat, arșiță, căldură excesivă), de la part. fript, cu sufix -oare; friptură, substantiv feminin (carne friptă), cu sufix -ură, conform băutură, căutătură, corcitură etcetera (după Meyer-Lubke, Rom. Gramm., II, 492; Pușcariu 654; Candrea-Dens., 654; REW 3508 și DAR, din limba latina frῑctūra, conform mr. friptură și frῑxūra › franceza fressure; însă această ipoteză nu este necesară); fripturist, substantiv masculin (persoană care profită de politică pentru interese personale); fripturism, substantiv neutru (politică a propriului interes).

9 * Cuvantul cu diacritice: frige
Cuvantul fara diacritice: frige

Definitie: frige, frig I v.t. 1. a păcăli. 2. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie. II v.r. 1. a fi pățit, a se păcăli. 2. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)