Definitie Frige - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FRiGE, frig, verb III.
1. Tranzitiv A prepara un aliment (in special carne sau peste) prin expunere directa la actiunea focului (in frigare, pe gratar etcetera); prin extensiune a praji in tigaie. ♢ Compus: (familiar) frige-linte substantiv masculin invar. = om avar, zgarcit, harpagon.
2. Tranzitiv si reflexiv A face sa sufere sau a suferi o durere vie, o arsura la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) arde. ♢ Expresie (Tranzitiv) A frige (pe cineva) la inima sau a-i frige (cuiva) inima = a provoca cuiva o durere vie, usturatoare; a provoca cuiva o mare suferinta morala. ♦ (Despre alti agenti decat caldura; adesea figurativ) A provoca o senzatie usturatoare (asemanatoare cu cea cauzata de o arsura).
3. Intranzitiv (Despre corpuri fierbinti) A iradia caldura mare; a dogori.
4. Reflexiv Figurativ (Familiar) A se pacali, a se insela, a ramane pagubas. [Perf. substantiv fripsei, part. fript] – Limba Latina Frigere.

Varianta definitie 2: FRiGE verb verifica cuvantul: ademeni, amagi, incanta, insela, minti, momi, pacali, prosti, purta, trisa.

Varianta definitie 3: FRiGE verb
1. verifica cuvantul: praji.
2. a (se) arde. (M-am - la deget, de la plita.)
3. verifica cuvantul: arde.

Varianta definitie 4: Frige verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural frig, imperfect 3 singular frigea, perf. substantiv 1 singular fripsei, 1 plural fripseram; ger. frigand; part. fript

Varianta definitie 5: A SE FRiGE ma frig intranzitiv 1) (despre fiinte) A-si cauza o durere acuta (cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte). 2) figurativ A suferi un esec; a ramane pagubas; a se arde; a se parli. /<lat. frigere

Varianta definitie 6: A FRiGE frig
1. tranz. 1) (alimente, in special carne sau peste) A prepara prin supunere la actiunea focului (in tigaie, in ceaun, la gratar, in frigare). 2) (fiinte sau parti ale corpului) A face sa suporte o durere fizica (prin ceva fierbinte). 3) A face sa se friga.
2. instranzitiv (surse de caldura) A emana radiatii fierbinti; a raspandi caldura foarte mare; a arde; a dogori; a parjoli; a parli; a pali. Soarele frige. /<lat. frigere

Varianta definitie 7: FRiGE verb III.
În gastronomie, mod de a prepara, in special carne, dar si alte alimente, prin expunere directa la radiatii calorice, in diverse feluri: la frigare = bucati de alimente sau un animal intreg sunt infipte pe o vergea de lemn sau de metal; la protap = pe o vergea sprijinita de doua cracane; la gratar = pe un gratar deasupra unor carbuni incinsi, la flacara de gaz sau pe un gratar electric; anumite alimente pot fi fripte direct pe jar, iar din carne se poate face friptura la cuptor, aceasta fiind din punct de vedere tehnic, de fapt, o coacere.

Varianta definitie 8: Frige (frig, fript), verb –
1. praji. –
2. A coace. –
3. A arde, a face scrum. –
4. A pune la foc (pentru a tortura). –
5. A bate, a altoi, a ciomagi, a face praf. –
6. A arde, a fi fierbinte. –
7. (Refl.) A se arde, a se praji. –
8. (Refl.) A se pacali, a ramine pagubas. –
9. (Refl.) A pierde. – Mr. frigu, fripsu, fripta; megl. frig, fris, fris.
Limba Latina frῑgĕre (Puscariu 648; Candrea-Dens., 642; REW 3510; DAR), conform limba albaneza fergoń (Philippide, II, 643), limba italiana frigere, prov., franceza frire, cat. fregir, sp. freir, port. frigir.
Derivat frigare, substantiv feminin (vergea de fier in care se infige carnea spre a fi prajita), cu sufix -are, ca vinzare, crezare (analogia cu gratar, pe care o propune DAR nu constituie o explicatie suficienta; dupa Puscariu 650, din limba latina *frῑgalis; dupa Candrea-Dens., 643, de la un limba latina *frῑgaria); frigaruie, substantiv feminin (carne taiata in bucati mici si fripta la frigare); frigari, verb (a infige; reflexiv popular, a fi stapinit de dorinta); frigatoare, substantiv feminin (frigare; Trans., plita de gatit); infrigari, verb (a infige); friptoare, substantiv feminin (Trans., Banat, arsita, caldura excesiva), de la part. fript, cu sufix -oare; friptura, substantiv feminin (carne fripta), cu sufix -ura, conform bautura, cautatura, corcitura etcetera (dupa Meyer-Lübke, Rom.
Gramm., II, 492; Puscariu 654; Candrea-Dens., 654; REW 3508 si DAR, din limba latina frῑctūra, conform mr. friptura si frῑxūra › franceza fressure; insa aceasta ipoteza nu este necesara); fripturist, substantiv masculin (persoana care profita de politica pentru interese personale); fripturism, substantiv neutru (politica a propriului interes).

Varianta definitie 9: Frige, frig I v.t.
1. a pacali.
2. (obs. – d. barbati) a avea contact sexual cu o femeie. II v.r.
1. a fi patit, a se pacali.
2. (obs. – d. femei) a avea contact sexual cu un barbat. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)