Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Front

1 * Cuvantul cu diacritice: front
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT, fronturi, substantiv neutru 1. Loc unde se dau lupte militare în timp de război; totalitatea forțelor militare care operează pe câmpul de luptă sub o comandă unică. ♢ Expresie A rupe (sau a sparge) frontul = a rupe linia de apărare a inamicului, a pătrunde forțat în linia de apărare a acestuia. ♦ Parte din teatrul de operații al unui stat aflat în stare de război, pusă sub comandă unică. ♦ Mare unitate operativă, compusă din mai multe armate. 2. Formație de militari, școlari, sportivi etcetera aliniați cot la cot, cu fața la persoana care dă îndrumări, comenzi etcetera ♢ Locutiune adverb În front = așezat în linie, în poziție de drepți sau pe loc repaus. 3. Figurativ Grup de forțe solidare, organizate în vederea unei lupte comune pentru realizarea unui scop; prin extensiune sectorul unde se duce o astfel de luptă. 4. Porțiune dintr-un zăcământ de substanțe minerale unde se face tăierea rocilor, a minereurilor sau a cărbunilor. 5. Plan vertical în care sunt situate fațada unei clădiri sau fațadele unui ansamblu de clădiri. ♦ Latură a unei parcele, care coincide cu alinierea căii de circulație. 6. (Termen ce tine de meteorologie) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște, cu consecințe directe asupra mersului vremii. ♢ Front atmosferic = zonă de contact între două mase de aer cu gradient termic ridicat. 7. (Fiz.; în sintagma) Front de undă = ansamblul punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. – Din franceza front.

2 * Cuvantul cu diacritice: fronto-
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT²(O)- element „front meteorologic, masă de aer”; „frunte”. (< franceza fronto-, conform lat. frons, -ntis, frunte)

3 * Cuvantul cu diacritice: front
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT¹ substantiv neutru 1. teritoriu pe care se poartă luptele într-un război. ♢ grupare operativ-strategică constituită din forțe militare numeroase, sub o comandă unică, destinată ducerii unor operații de amploare. 2. formație de militari, sportivi etcetera în linie. 3. (figurativ) grup organizat de oameni în vederea unei lupte comune. 4. (arhit.) fațata principală a unei clădiri, latura dinspre stradă a unei parcele. ♢ perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. o - de lucru = existența condițiilor pentru ca echipele specializate de lucrători să-și poată desfășura activitatea de execuție. 5. (met.) zonă de separație a două mase de aer cu proprietăți diferite. 6. (fiz.) - de undă = totalitatea punctelor până la care ajunge o oscilație la un moment dat. 7. (herald.) centrul părții superioare a unui scut. (< franceza front)

4 * Cuvantul cu diacritice: front
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT substantiv (MILITAR) (popular) șirag. (Ostașii stau în -.)

5 * Cuvantul cu diacritice: front
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: front substantiv neutru, plural fronturi

6 * Cuvantul cu diacritice: front -uri
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT -uri n. 1) Teritoriu pe care se desfășoară acțiuni militare în timp de război. 2) Grupare operativă compusă din mai multe armate, aflată sub o comandă unică pe un astfel de teritoriu. -ul de nord. 3) Formație de militari, de elevi sau de sportivi, aliniați cu fața la persoana care dă dispoziții. 4) Sferă de activitate; domeniu; tărâm. - ideologic. 5) figurativ Grupare de forțe obștești în vederea unei activități comune. 6) figurativ Partea din față a ceva. franceza front

7 * Cuvantul cu diacritice: front
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: FRONT substantiv neutru 1. Loc, teritoriu, pe care se poartă luptele într-un război. ♦ Grupare operativă constituită din forțe militare numeroase sub o comandă unică. 2. Formație de militari, de sportivi etcetera așezați în linie. 3. (Figurat) Grupare unitară de forțe strânse în vederea unei lupte comune. 4. (Arhit.) Plan vertical în care este situată fațada unei clădiri. ♦ Perete în care se execută tăierea rocilor sau a minereurilor. 5. (Termen ce tine de meteorologie) Zonă de tranziție între două mase de aer diferite, caracterizată prin schimbări meteorologice bruște și cu consecințe directe asupra mersului vremii. ♢ Front de furtună = masă de aer rece care, împinsă de furtună, provoacă deplasarea aerului mai cald din fața ei. [< franceza front, conform limba rusa front].

8 * Cuvantul cu diacritice: front frónturi
Cuvantul fara diacritice: front

Definitie: front (fronturi), substantiv neutru – Loc unde se dau lupte militare. Franceza front, conform frunte. – Derivat frontal, adjectiv , din franceza frontal; frontavoi, substantiv masculin (ofițer care și-a cîștigat gradele fără studii de bază, pe front), din limba rusa frontovoi (Graur, BL, IV, 83), astăzi cuvant invechit; frontieră, substantiv feminin, din franceza frontiere; frontispiciu, substantiv neutru, din franceza; fronton, substantiv neutru, din franceza