Fruntar
Definitie, sens si explicatie
1Fruntar, fruntare, substantiv neutru
1. Grinda principala care margineste prispa in partea de sus si pe care se sprijina grinzile secundare ale casei.
2. Curea care leaga cele doua parti laterale ale capetelei si care trece peste fruntea calului. – Limba Latina Frontale sau Frunte + sufix -ar.
1. Grinda principala care margineste prispa in partea de sus si pe care se sprijina grinzile secundare ale casei.
2. Curea care leaga cele doua parti laterale ale capetelei si care trece peste fruntea calului. – Limba Latina Frontale sau Frunte + sufix -ar.
2Fruntar substantiv verifica cuvantul: catapeteasma, iconostas, tampla.
3Fruntar substantiv (Tehnica) (prin Muntenia) coruna, (prin Moldova) masa pietrelor. (- la moara.)
4Fruntar substantiv neutru, plural fruntare
5Fruntar -e n. 1) Element de harnasament constand dintr-o curea care trece peste fruntea calului. 2) Fasie de panza folosita pentru a lega fruntea nou-nascutilor. 3) bis.
Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale
Fasie de hartie cu o inscriptie, care se pune pe fruntea mortului. /<lat. frontale