Frunză
Definitie, sens si explicatie
1Frunză, frunze, substantiv feminin
1. Organ principal al plantei, care ii serveste la respiratie, la transpiratie si la asimilatie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsa de tulpina printr-o codita (petiol). ♢ Locutiune adverb Ca frunza si ca iarba = numeros. ♢ Expresie A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatie serioasa, a pierde vremea fara treaba; a trandavi.
2. Compus: frunza-de-potca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor si cu flori verzui (Chenopodium murale).
2. (În sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor, provocata de un virus si manifestata prin ingustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luand infatisarea frunzelor de feriga. – Limba Latina Frondia (< frons, -ndis).
1. Organ principal al plantei, care ii serveste la respiratie, la transpiratie si la asimilatie, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsa de tulpina printr-o codita (petiol). ♢ Locutiune adverb Ca frunza si ca iarba = numeros. ♢ Expresie A taia frunza la caini = a nu avea nici o ocupatie serioasa, a pierde vremea fara treaba; a trandavi.
2. Compus: frunza-de-potca = planta erbacee cu frunze de un verde stralucitor si cu flori verzui (Chenopodium murale).
2. (În sintagma) Frunze de feriga = boala a tomatelor, provocata de un virus si manifestata prin ingustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luand infatisarea frunzelor de feriga. – Limba Latina Frondia (< frons, -ndis).
2Frunză substantiv (Botanica)
1. (popular) foaie. (Creanga cu - verzi.)
2. frunza embrionara verifica cuvantul: cotiledon.
3. frunza-de-potca (Chenopodium murale) = (regional) iarba-drumurilor.
1. (popular) foaie. (Creanga cu - verzi.)
2. frunza embrionara verifica cuvantul: cotiledon.
3. frunza-de-potca (Chenopodium murale) = (regional) iarba-drumurilor.
3Frunza substantiv feminin, g.-d. art. frunzei; plural frunze
4Frunză -e f.
Organ al plantelor superioare, format dintr-o lama verde (limb), care se leaga de ramura printr-o codita (petiol). - de stejar. ♢ - Verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.-d. Frunzei] /<lat. frondea
Organ al plantelor superioare, format dintr-o lama verde (limb), care se leaga de ramura printr-o codita (petiol). - de stejar. ♢ - Verde inceput caracteristic al unor cantece populare. [G.-d. Frunzei] /<lat. frondea
5Frunza (frunze), substantiv feminin –
1. Foaie (verde). –
2. (Înv.) Foaie de hirtie. – Mr. frandza, frindza, megl. frunza, istr. frunzę.
Limba Latina frōndia (Puscariu 659; Candrea-dens., 662; Rew 3530; Dar; Lausberg, Mundarten Südlukaniens, 25), conform limba italiana fronza (Battisti, Iii, 1723), calabr. frunda, sard. frundza, salm. froncia, gal. fronza, port. fronça si limba neogreaca: φρουνζάτον „pergola”.
Derivat frunzar, substantiv neutru (desis, umbrar); frunzar, substantiv masculin (luna mai; varietate de ciuperci comestibila); frunzarel, substantiv masculin (buchet); frunzari, verb (despre animale, a paste rupind virful crengilor; a rontai, a crantani; a rasfoi); frunzatura (var.frunzarie, frunzarime), substantiv feminin (frunzis); frunzis (var. frunzet), substantiv neutru (multime de frunze); frunzos varianta (frunzaros), adjectiv (cu frunze multe si dese); frunzisoara, substantiv feminin (dim. de la frunza; aril de nucsoara); infrunzi, verb (a da frunze, a inverzi), pe care Densusianu, Hlr., 147, Puscariu 854 si Candrea-dens., 663 considera a fi reprezentant al unui limba latina *infrōndῑre); infrunzit, substantiv neutru (anotimpul in care infrunzesc copacii, primavara); desfrunzi, verb (a pierde frunza; a desfrunzi).
1. Foaie (verde). –
2. (Înv.) Foaie de hirtie. – Mr. frandza, frindza, megl. frunza, istr. frunzę.
Limba Latina frōndia (Puscariu 659; Candrea-dens., 662; Rew 3530; Dar; Lausberg, Mundarten Südlukaniens, 25), conform limba italiana fronza (Battisti, Iii, 1723), calabr. frunda, sard. frundza, salm. froncia, gal. fronza, port. fronça si limba neogreaca: φρουνζάτον „pergola”.
Derivat frunzar, substantiv neutru (desis, umbrar); frunzar, substantiv masculin (luna mai; varietate de ciuperci comestibila); frunzarel, substantiv masculin (buchet); frunzari, verb (despre animale, a paste rupind virful crengilor; a rontai, a crantani; a rasfoi); frunzatura (var.frunzarie, frunzarime), substantiv feminin (frunzis); frunzis (var. frunzet), substantiv neutru (multime de frunze); frunzos varianta (frunzaros), adjectiv (cu frunze multe si dese); frunzisoara, substantiv feminin (dim. de la frunza; aril de nucsoara); infrunzi, verb (a da frunze, a inverzi), pe care Densusianu, Hlr., 147, Puscariu 854 si Candrea-dens., 663 considera a fi reprezentant al unui limba latina *infrōndῑre); infrunzit, substantiv neutru (anotimpul in care infrunzesc copacii, primavara); desfrunzi, verb (a pierde frunza; a desfrunzi).