Fudul -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fudul, -ă, fuduli, -e, adjectiv Îngamfat, mandru, increzut, arogant. ♢ Expresie (Glumet) Fudul de-o ureche = surd. – Din limba turca: Fodul.
2Fudul antonim: modest
3Fudul adjectiv verifica cuvantul: ingamfat.
4Fudul adjectiv m., plural fuduli; f. singular fudula, plural fudule
5Fudul -a (-i, -e) si substantival Care are o parere exagerata despre calitatile sale; plin de sine; increzut; ingamfat; infumurat; falnic; mandru; maret; semet. /<turc. fudul
6Fudul (fudula), adjectiv – Orgolios, mindru, trufas, increzut. – Mr., megl. fudul.
Limba Turca: fodul (seineanu, Ii, 175; Lokotsch 613), conform limba neogreaca: φουντούλης, limba albaneza fodulj, bulgara fudulin, limba sarba: fodul, verifica cuvantul: esp. fodoli (Eguilaz 399). – Derivat fuduli, verb reflexiv (a se mindri, a se fali); fudulie, substantiv feminin (orgoliu, mindrie, ingimfare; testicul de berbec); fudulache, substantiv masculin (zapacit, aiurit). – Prin rom. se explica rut. fuduljia, fudelnyi si fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282).
Limba Turca: fodul (seineanu, Ii, 175; Lokotsch 613), conform limba neogreaca: φουντούλης, limba albaneza fodulj, bulgara fudulin, limba sarba: fodul, verifica cuvantul: esp. fodoli (Eguilaz 399). – Derivat fuduli, verb reflexiv (a se mindri, a se fali); fudulie, substantiv feminin (orgoliu, mindrie, ingimfare; testicul de berbec); fudulache, substantiv masculin (zapacit, aiurit). – Prin rom. se explica rut. fuduljia, fudelnyi si fudulyty sja (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408; Berneker 282).