Fugitiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Fugitiv, -ă, fugitivi, -e, adjectiv
1. Care trece repede, care este de scurta durata; trecator, fugar, fugarnic.
2. Sumar; rapid; superficial. – Din franceza Fugitif, limba latina Fugitivus.
1. Care trece repede, care este de scurta durata; trecator, fugar, fugarnic.
2. Sumar; rapid; superficial. – Din franceza Fugitif, limba latina Fugitivus.
2Fugitiv antonim: indelung, indelungat
3Fugitiv, -ă adjectiv
1. de scurta durata.
2. sumar; superficial; rapid. (< franceza fugitif, limba latina fugitivus)
1. de scurta durata.
2. sumar; superficial; rapid. (< franceza fugitif, limba latina fugitivus)
4Fugitiv adjectiv
1. fugar, trecator, (livresc) fugaci, (invechit) fugator. (O sclipire -.)
2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cat de - ...)
1. fugar, trecator, (livresc) fugaci, (invechit) fugator. (O sclipire -.)
2. rapid, sumar, superficial. (La o cercetare cat de - ...)
5Fugitiv adjectiv m., plural fugitivi; f. singular fugitiva, plural fugitive
6Fugitiv -a (-i, -e) si adverbial 1) De scurta durata; fugar. Vizita -a. 2) Care este efectuat in fuga. Privire -a. /<fr. fugitif, limba latina fugitivus
7Fugitiv, -ă adjectiv
1. Care trece rapid, repede; de scurta durata; trecator.
2. Sumar; superficial; rapid. [Conform: limba latina fugitivus, franceza fugitif].
1. Care trece rapid, repede; de scurta durata; trecator.
2. Sumar; superficial; rapid. [Conform: limba latina fugitivus, franceza fugitif].