Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fugă

1 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ¹, fugi, substantiv feminin 1. Deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană. ♢ Locutiune adverb Din (sau în) fugă sau (regional) de-a fuga = în timp ce fuge, fugind; prin extensiune în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga = imediat, fără amânare. În fugă (sau în fuga) mare = fugind foarte repede. În fuga calului (sau cailor) = în galop. Într-o fugă = fugind tare și fără oprire. ♢ Expresie A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări. A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană. A (o) ține numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere. O fugă (bună de cal) = o distanță nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal. ♦ (Adverbial; în forma fuga) Repede, degrabă. 2. Părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie. 3. Înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez. – Din limba latina fuga.

2 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ², fugi, substantiv feminin Formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului. – Din limba italiana fuga.

3 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ substantiv feminin compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. (< limba italiana fuga)

4 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ substantiv 1. alergare, alergătură, goană, (Bucovina) scopcă, (învechit) repeziș, repezitură. (S-o ții tot într-o -.) 2. goană, viteză, (figurativ) zbor. (Mergi la el în - și adu-l aici.) 3. verifica cuvantul: alergătură. 4. verifica cuvantul: refugiu. 5. verifica cuvantul: evadare.

5 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: fugă (alergare, melodie) substantiv feminin, g.-d. art. fugii; plural fugi

6 * Cuvantul cu diacritice: fúgă fugi
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ² fugi f. Compoziție muzicală polifonică, din mai multe voci care se succed, melodia fiind reluată pe rând și dezvoltată după legile contrapunctului. limba italiana fuga

7 * Cuvantul cu diacritice: fúgă fugi
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ¹ fugi f. 1) Deplasare grăbită și cu pași mari. ♢ Din (sau în) - a) în treacăt; b) superficial. A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) - a fugări pe cineva; a alunga. 2) Plecare grăbită și pe furiș dintr-un loc pentru a scăpa de o primejdie. limba latina fuga

8 * Cuvantul cu diacritice: fúgă
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: FUGĂ substantiv feminin Compoziție muzicală polifonică în care vocile se succedă, repetând fiecare melodia dezvoltată după legile contrapunctului. [< limba italiana fuga, conform franceza fugue < limba latina fuga – urmărire].

9 * Cuvantul cu diacritice: fúgă fúgi
Cuvantul fara diacritice: fuga

Definitie: fugă (fugi), substantiv feminin – 1. Alergare, goană. – 2. Cursă. – 3. Părăsire grabnică, evadare. – 4. (Adv.) Iute, rapid, în goană. – Mr., megl. fugă, istr. fuge. Limba Latina fŭga (Pușcariu 663; Candrea-Dens., 667; REW 3548; DAR), conform limba italiana, cat., sp., port. fuga. – Derivat fuga, verb (Trans. de Vest, a alunga), care ar putea reproduce și limba latina fugare (DAR), conform mr. fugare, sp. fugar; fugaci, adjectiv (iute la fugă, rapid), care poate reprezenta și limba latina fŭgācem (Candrea-Dens., 688; DAR; conform împotrivă Graur, BL, II, 10), dar care este mai curînd un der. cu sufix -aci, ca trăgaci, stîngaci, etcetera; fugar, adjectiv (fugitiv); fugar, substantiv masculin (fugit, evadat; armăsar; potîrniche albă, Tetrao lagopus); fugarnic, adjectiv (fugitiv), creație poetică și artificială); fugaș, substantiv masculin (fugitiv); fugăreț, adjectiv (iute la fugă), prin transpunere a franceza fougueux , cuvant invechit; fugos, adjectiv (iute la fugă); fugău, substantiv masculin (potîrniche albă, Tetrao lagopus; varietate de țînțar, Hydrometra paladum), cu sufix -ău (după ipoteza puțin probabilă a lui Drăganu, Dacor., V, 362, din încrucișarea lui fugi cu mag. fogoly „prizonier”). Conform: fugi.