Definitie Fuior - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Fuior, fuioare, substantiv neutru Manunchi de canepa, de in, melitat si periat, gata de tors; prin extensiune manunchi de borangic sau de lana. ♢ Expresie (Popular) A-si lua ale trei fuioare = a pleca; a-si lua catrafusele.
A tine fuior cu cineva = a nu se lasa intimidat de cineva. ♦ Panza de canepa sau de in. [Pronuntat: fu-ior] – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Fuior substantiv neutru (silabe fu-ior), plural fuioare

Varianta definitie 3: Fuior -oare n. 1) Manunchi de fibre (de canepa, de in), pregatit a fi tors. 2) rar Panza de canepa sau de in. [Silabe Fu-ior] / Origine necunoscuta

Varianta definitie 4: Fuior (fuioare), substantiv neutru –
1. Manunchi de cinepa sau de lina gata de tors. –
2. Cinepa in general. – Mr., megl. ful’or.
Origine incerta.
Probabil din limba latina fŏliola, dim. de la fŏlium „foaie”.
Rezultatul normal, fuioara, conservat in Mold., a fost inlocuit de un sing. analogic, format pe baza plural Semantismul pare a se explica, fie prin forma caracteristica a sculului sau fuiorului, fie prin sensul de „ghirlanda” atestat pentru limba latina folia, conform sp. copo.
Aceasta ipoteza pare de preferat der. din limba latina *folliolus, de la follis (Puscariu 664 si Conv. lit., XXXV, 821; Puscariu, ZRPh., XXVII, 742; Candrea-Dens., 616; Pascu, I, 86; REW 3421; DAR; Densusianu, GS, II, 317; Rosetti, I, 167), al carui semantism este dificil de explicat, cel putin tot atit cit cel al ipotezei anterioare.
Scriban propune *fŭnĭolus, in loc de fŭnĭcŭlus, care ar lasa fara explicatie formele dialectale.