Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fuior

1 * Cuvantul cu diacritice: fuiór
Cuvantul fara diacritice: fuior

Definitie: FUIOR, fuioare, substantiv neutru Mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; prin extensiune mănunchi de borangic sau de lână. ♢ Expresie (Popular) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele. A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva. ♦ Pânză de cânepă sau de in. [Pronuntat: fu-ior] – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: fuiór
Cuvantul fara diacritice: fuior

Definitie: fuior substantiv neutru (silabe fu-ior), plural fuioare

3 * Cuvantul cu diacritice: fuiór -oáre
Cuvantul fara diacritice: fuior

Definitie: FUIOR -oare n. 1) Mănunchi de fibre (de cânepă, de in), pregătit a fi tors. 2) rar Pânză de cânepă sau de in. [Silabe fu-ior] / Origine necunoscuta

4 * Cuvantul cu diacritice: fuiór fuioáre
Cuvantul fara diacritice: fuior

Definitie: fuior (fuioare), substantiv neutru – 1. Mănunchi de cînepă sau de lînă gata de tors. – 2. Cînepă în general. – Mr., megl. ful’or. Origine incertă. Probabil din limba latina fŏliola, dim. de la fŏlium „foaie”. Rezultatul normal, fuioară, conservat în Mold., a fost înlocuit de un sing. analogic, format pe baza plural Semantismul pare a se explica, fie prin forma caracteristică a sculului sau fuiorului, fie prin sensul de „ghirlandă” atestat pentru limba latina folia, conform sp. copo. Această ipoteză pare de preferat der. din limba latina folliolus, de la follis (Pușcariu 664 și Conv. lit., XXXV, 821; Pușcariu, ZRPh., XXVII, 742; Candrea-Dens., 616; Pascu, I, 86; REW 3421; DAR; Densusianu, GS, II, 317; Rosetti, I, 167), al cărui semantism este dificil de explicat, cel puțin tot atît cît cel al ipotezei anterioare. Scriban propune fŭnĭolus, în loc de fŭnĭcŭlus, care ar lăsa fără explicație formele dialectale.