Definitie Fulger - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: FÚlger, fulgere, substantiv neutru
1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori sau in interiorul unui nor. ♢ Ședinta (sau miting) fulger = sedinta (sau miting) care se convoaca pe loc cu ocazia unui eveniment important.
Telegrama fulger = telegrama transmisa (in schimbul unei suprataxe) mai repede decat telegramele obisnuite. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuteala fulgerului, iute, scurt; subit. ♢ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albastruie sau rosiatica, care se deplaseaza relativ incet sub influenta curentilor de aer, disparand brusc, cu sau fara explozie. ♢ Fulger electronic = blit. – Limba Latina Fulger (=fulgur, -is).

Varianta definitie 2: FÚlger substantiv (MET.) (rar) strafulgerare, (popular) scaparare, scaparat, (regional) sfulger, (invechit si popular figurativ) sageata. (Un - apare pe cer, va ploua.)

Varianta definitie 3: Fulger substantiv neutru, plural fulgere

Varianta definitie 4: FÚlger -e n.
Fenomen atmosferic care consta dintr-o descarcare electrica, insotita de o lumina vie, produsa foarte repede si pentru scurt timp. ♢ Ca -ul foarte repede. /<lat. fulger

Varianta definitie 5: Fulger (fulgere), substantiv neutru –
1. Fenomen atmosferic care consta intr-o descarcare electrica luminoasa produsa intre doi nori. –
2. Strafulgerare, scaparare. –
3. Varietate de cucuta (Cuscuta epithymum). – Mr. (sfulgu).
Limba Latina fŭlgĕr, in loc de fŭlgur, forma atestata (Puscariu 666; Candrea-Dens., 669; Densusianu, Hlr., 137; REW 3555; DAR; Graur, R. phil., 1937, 273), conform limba italiana (folgore), prov. folzer, franceza foudre.
Cuvintul mr. cere un limba latina *fŭlgus.
Derivat fulgera, verb (a produce fulgere), din limba latina fulgerare (Puscariu 667; Candrea-Dens., 671; REW 3556; DAR), conform limba italiana fulgorare (‹ limba latina fulgurare); sfulgera, verb (a produce fulgere), probabil varianta a cuvintului anterior (dupa Candrea-Dens., 673, de la un limba latina *exfŭlgerāre); strafulgera, verb (a produce fulgere); fulgerat, substantiv neutru (pulsatie, intepatura; boala nedeterminata a vitelor); fulgerat, adverb (rapid, ca fulgerul); fulgerator, adjectiv (iute ca fulgerul); fulgeratoare, substantiv feminin plural (Banat, zilele de la 16 la 18 ianuarie, numite si Cercovii de iarna); fulgeratura, substantiv feminin (fulger; intepatura; epilepsie); sfulgeratura, substantiv feminin (boala a mieilor); fulgereste, adverb (rapid).