Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fulger

1 * Cuvantul cu diacritice: fúlger
Cuvantul fara diacritice: fulger

Definitie: FULGER, fulgere, substantiv neutru 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor. ♢ Ședință (sau miting) fulger = ședință (sau miting) care se convoacă pe loc cu ocazia unui eveniment important. Telegramă fulger = telegramă transmisă (în schimbul unei suprataxe) mai repede decât telegramele obișnuite. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Ca fulgerul (sau ca un fulger) = cu iuțeala fulgerului, iute, scurt; subit. ♢ Fulger globular = fulger cu aspectul unui glob de foc de culoare alb-albăstruie sau roșiatică, care se deplasează relativ încet sub influența curenților de aer, dispărând brusc, cu sau fără explozie. ♢ Fulger electronic = bliț. – Limba Latina fulger (=fulgur, -is).

2 * Cuvantul cu diacritice: fúlger
Cuvantul fara diacritice: fulger

Definitie: FULGER substantiv (MET.) (rar) străfulgerare, (popular) scăpărare, scăpărat, (regional) sfulger, (învechit și popular figurativ) săgeată. (Un - apare pe cer, va ploua.)

3 * Cuvantul cu diacritice: fúlger
Cuvantul fara diacritice: fulger

Definitie: fulger substantiv neutru, plural fulgere

4 * Cuvantul cu diacritice: fúlger -e
Cuvantul fara diacritice: fulger

Definitie: FULGER -e n. Fenomen atmosferic care constă dintr-o descărcare electrică, însoțită de o lumină vie, produsă foarte repede și pentru scurt timp. ♢ Ca -ul foarte repede. limba latina fulger

5 * Cuvantul cu diacritice: fúlger fúlgere
Cuvantul fara diacritice: fulger

Definitie: fulger (fulgere), substantiv neutru – 1. Fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori. – 2. Străfulgerare, scăpărare. – 3. Varietate de cucută (Cuscuta epithymum). – Mr. (sfulgu). Limba Latina fŭlgĕr, în loc de fŭlgur, formă atestată (Pușcariu 666; Candrea-Dens., 669; Densusianu, Hlr., 137; REW 3555; DAR; Graur, R. phil., 1937, 273), conform limba italiana (folgore), prov. folzer, franceza foudre. Cuvîntul mr. cere un limba latina fŭlgus. Derivat fulgera, verb (a produce fulgere), din limba latina fulgerare (Pușcariu 667; Candrea-Dens., 671; REW 3556; DAR), conform limba italiana fulgorare (‹ limba latina fulgurare); sfulgera, verb (a produce fulgere), probabil varianta a cuvîntului anterior (după Candrea-Dens., 673, de la un limba latina exfŭlgerāre); străfulgera, verb (a produce fulgere); fulgerat, substantiv neutru (pulsație, înțepătură; boală nedeterminată a vitelor); fulgerat, adverb (rapid, ca fulgerul); fulgerător, adjectiv (iute ca fulgerul); fulgerătoare, substantiv feminin plural (Banat, zilele de la 16 la 18 ianuarie, numite și Cercovii de iarnă); fulgerătură, substantiv feminin (fulger; înțepătură; epilepsie); sfulgerătură, substantiv feminin (boală a mieilor); fulgerește, adverb (rapid).