1
Funigel, funigei, substantiv masculin (De obicei la plural) Fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Funigel (funigei), substantiv masculin –
1. Fir de pînză de păianjen care plutește liber în aer. –
2. Piesă de la războiul de țesut pe care se întind firele.
Latină *fŭnicĕllus, diminutiv de la fŭnis „funie”.
Semantismul primei accepții se explică, întrucît este vorba de fire (conform numele său francez, fil de la Vierge sau filandre).
După ipoteza lui Pușcariu, Conv. literatură, XXXIX, 67; Pușcariu 674; Dar; și Rosetti, Rhotacisme, 20, din latină *fŭlĭgĕlla, diminutiv de la fŭlῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic.
Cel de al dolilea sens, rar, apare numai în dicționarul lui Scriban.
Pentru trecerea c › g, conform formica › română dialectal, aromână, meglenoromână furnigă.
1. Fir de pînză de păianjen care plutește liber în aer. –
2. Piesă de la războiul de țesut pe care se întind firele.
Latină *fŭnicĕllus, diminutiv de la fŭnis „funie”.
Semantismul primei accepții se explică, întrucît este vorba de fire (conform numele său francez, fil de la Vierge sau filandre).
După ipoteza lui Pușcariu, Conv. literatură, XXXIX, 67; Pușcariu 674; Dar; și Rosetti, Rhotacisme, 20, din latină *fŭlĭgĕlla, diminutiv de la fŭlῑgo „funingine”, care nu pare posibil sub aspect semantic.
Cel de al dolilea sens, rar, apare numai în dicționarul lui Scriban.
Pentru trecerea c › g, conform formica › română dialectal, aromână, meglenoromână furnigă.
DER – dicționarul etimologic
3
Funigel funigei masculin mai ales la plural Fir de păianjen care plutește în aer în zilele senine de toamnă. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Funigel substantiv masculin, plural funigei, articulat funigeii
DOOM – dicționarul ortografic