Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Funie

1 * Cuvantul cu diacritice: fúnie
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: FUNIE, funii, substantiv feminin 1. Frânghie¹. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ Expresie Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; figurat nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului = a vorbi despre un lucru care poate supăra pe cineva dintre cei de față, dacă este interpretat ca o aluzie la ei. A (i) se apropia sau a-i ajunge (cuiva), a i se strânge funia de (sau la) par, se spune despre cei ajunși într-o situație extrem de dificilă. A juca pe funie = a umbla pe funie, făcând diferite figuri; figurat a fi abil, dibaci. 2. Veche unitate de măsură de lungime (a cărei valoare a variat după epoci) cu care se măsura pământul. 3. (În sintagma) Funie de moșie (sau de pământ) = suprafață de teren de dimensiuni reduse, având de obicei forma unei fâșii înguste. 4. Împletitură din paie sau din talaș, utilizată la confecționarea miezurilor lungi la formele pentru turnare. – Limba Latina funis.

2 * Cuvantul cu diacritice: fúnie
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: FUNIE substantiv verifica cuvantul: curpen, vrej.

3 * Cuvantul cu diacritice: fúnie
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: FUNIE substantiv 1. verifica cuvantul: frânghie. 2. cunună. (O - de ceapă sau de usturoi.)

4 * Cuvantul cu diacritice: fúnie
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: funie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. funia (silabe -ni-a), g.-d. art. funiei; plural funii, art. funiile (silabe -ni-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: fúnie -i
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: FUNIE -i f. 1) Sfoară groasă, confecționată prin răsucirea mai multor fire unul în jurul altuia; frânghie. ♢ Drept ca -a în sac (sau în traistă) a) strâmb; sucit; b) nedrept; necinstit. A (i) se apropia (sau a (i) se strânge, a-i ajunge) -a de par (sau la par) a ajunge într-o situație critică, la deznodământ. A juca pe - a) a executa numere de acrobație pe o funie întinsă; b) a fi foarte activ (și docil). A vorbi de - în casa spânzuratului a vorbi în prezența cuiva despre ceva care îi amintește de lucruri neplăcute. 2) cuvant invechit Unitate de măsură pentru lungime folosită, în trecut, la măsurarea pământului. [Art. funia; G.-D. funiei; Sil. -ni-e] limba latina funis

6 * Cuvantul cu diacritice: fúnie fúnii
Cuvantul fara diacritice: funie

Definitie: funie (funii), substantiv feminin – 1. Sfoară, cablu, parîmă. – 2. Sarcină de lemne sau de paie. – 3. Împletitură, cunună de usturoi sau ceapă ce se păstrează împletite de tulpini, în formă de ghirlandă. – 4. Sfoară de măsurat terenurile. – 5. Suprafață de pămînt de cultură. – Varianta (învechit) și mr. fune, megl. funi, fuńă. Limba Latina fŭnis (Pușcariu 673; Candrea-Dens., 684; REW 3689; DAR), conform verifica cuvantul: franceza și Anjou. fune. Pentru ultimele sensuri, conform limba latina med. funis „porțiune de teren” (Niermeyer 458), verifica cuvantul: logud. fune „măsură” (Wagner 114); prin urmare, nu se justifică încercarea lui Bogrea, Dacor., IV, 815, de a pune în legătură această întrebuințare cu limba latina fundus. Derivat funar (var. funier), substantiv masculin (persoană care face funii); funire, substantiv feminin (învechit, suprafață măsurată cu sfoara); funitură, substantiv feminin (învechit, funie, măsură de dimensiune); înfunia, verb (a face funii; a lega cu o frînghie; a fixa părîmele unei ambarcații). Conform: funigel. – Din rom. provine bulgara funija (Capidan, Raporturile, 229).