1
Păducel, păducei, substantiv masculin
1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna).
2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis).
3. (Popular) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Din latină *peducellus.
1. Arbust sau arbore spinos din familia rozaceelor, cu frunze crestate, cu flori albe dispuse în buchețele, cu fructe comestibile, care se cultivă și ca plantă ornamentală (Crataegus monogyna).
2. Insectă parazită care trăiește pe plante sau pe corpul unor mamifere (Leptus autumnalis).
3. (Popular) Boală de piele care se manifestă prin mâncărimi pe tălpi sau între degetele picioarelor. – Din latină *peducellus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Păducel1 păducei masculin Arbust (mai rar arbore) spinos, cu frunze lombate, cu flori albe și cu fructe cărnoase, comestibile, de culoare roșie, brună sau neagră. /<latină peducellus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Păducel2 păducei masculin popular Boală de piele la tălpi sau la degetele picioarelor, care se manifestă printr-o mâncărime puternică. /<latină peducellus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Păducel (păducei), substantiv masculin –
1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). –
2. Rîie a oilor. –
3. Mîncărime sau furnicătură pe tălpile picioarelor. – Aromână piducl’aș, meglenoromână piduțel. Latină *peducellus „sarcopt”, în loc de peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-dens., 1305; Rew 6349; Pușcariu, Dacor., VII, 479), conform italiană pedicello „viemișor”.
Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său.
Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară. – Conform păduche.
1. Scaiete (Crataegus oxyacantha). –
2. Rîie a oilor. –
3. Mîncărime sau furnicătură pe tălpile picioarelor. – Aromână piducl’aș, meglenoromână piduțel. Latină *peducellus „sarcopt”, în loc de peducullus (Pușcariu 1239; Candrea-dens., 1305; Rew 6349; Pușcariu, Dacor., VII, 479), conform italiană pedicello „viemișor”.
Numele de spin se explică prin usturimea produsă de fructul său.
Scriban îl explică prin credința populară că ar provoca furnicătură; dar e vorba de o etimologie populară. – Conform păduche.
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Păducel substantiv masculin, plural păducei
DOOM – dicționarul ortografic