Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Funingine

1 * Cuvantul cu diacritice: funíngine
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: FUNINGINE, funingini, substantiv feminin Materie neagră sau neagră-brună, rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice, alcătuită mai ales din cărbune, care se depune pe partea interioară a coșurilor, a sobelor etcetera – Limba Latina fuligo, -inis.

2 * Cuvantul cu diacritice: funíngine
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: FUNINGINE substantiv (rar) zgură, (regional) scrum, steregie, (Munt.) negreală, (Mold. și Transilvania) sajă. (- formată pe hornuri.)

3 * Cuvantul cu diacritice: funíngine
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: funingine substantiv feminin, g.-d. art. funinginii; plural funingini

4 * Cuvantul cu diacritice: funíngine -i
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: FUNINGINE -i f. Substanță neagră, pulverulentă și moale, provenită din arderea incompletă a unor corpuri organice, a unor obiecte etcetera, care se depune pe părțile interioare ale sobelor, cuptoarelor etcetera [Art. funinginea; G.-D. funinginii] limba latina fuligo, -inis

5 * Cuvantul cu diacritice: funíngine funíngini
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: funingine (funingini), substantiv feminin – Materie neagră rezultată din arderea incompletă a corpurilor organice. – Varianta funigine, (Trans.) funi(n)gănă. Mr. furi(n)dzine. Limba Latina fŭlῑgo, fŭlĭgĭnem (Pușcariu 675; Candrea-Dens., 586; REW 3558; DAR), conform limba italiana fuliggine, sp. hollin, port. fuligem. Rezultatul normal, furigine, a fost modificat prin asimilare (conform Candrea, Elements, 42; Rosetti, Rhotacisme, 20). – Derivat funinginat, adjectiv (negru), care, după Candrea-Dens., 687 și DAR, reprezintă limba latina fŭlĭgĭnatus pare mai curînd der. intern; funingiu, adjectiv (negru ca funinginea); funinginos, adjectiv (ca funinginea; negru).

6 * Cuvantul cu diacritice: funingine
Cuvantul fara diacritice: funingine

Definitie: funingine, funingini substantiv feminin țigară. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)