Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Furnică

1 * Cuvantul cu diacritice: furnícă
Cuvantul fara diacritice: furnica

Definitie: FURNICĂ, furnici, substantiv feminin (La plural) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mică sau mijlocie, negre sau roșii, care trăiesc în colonii; (și la singular) insectă care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnică, se spune despre un om foarte muncitor. ♢ Furnică albă = termită. [Plural și: (rar) furnice] – Limba Latina formica.

2 * Cuvantul cu diacritice: furnícă
Cuvantul fara diacritice: furnica

Definitie: furnică substantiv feminin, g.-d. art. furnicii; plural furnici

3 * Cuvantul cu diacritice: furnícă -ci
Cuvantul fara diacritice: furnica

Definitie: FURNICĂ -ci f. Insectă de talie mică cu corpul alungit, subțiat la mijloc, care trăiește în colonii în cuiburi subterane cu mușuroaie la suprafața solului. [G.-D. furnicii] limba latina fornica

4 * Cuvantul cu diacritice: furnícă -ci
Cuvantul fara diacritice: furnica

Definitie: furnică (-ci), substantiv feminin – Insectă din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furnigă, istr. frunigę. Limba Latina formῑca (Pușcariu 681; Candrea-Dens., 697; REW 3445; DAR), conform limba italiana formica, prov., cat., port. formiga, franceza fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica). Formele dialectale din sp. și din franceza fourniga, fournigo par a demonstra că n, explicat de Candrea-Dens., prin influența labialei, este anterior rom. (conform Meyer, Alb. St., IV, 84). Derivat furnica, verb (a mișuna, a forfoti; a ustura, a înțepa), poate reprezenta direct. limba latina formicāre (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 701; REW 3446; DAR); furnicătură (var. furnicăreală), substantiv feminin (usturime, înțepătură); furnicat, substantiv neutru (usturime, înțepătură); furnicar, substantiv neutru (mușuroi; mulțime care mișună), megl. furmigar, conform calabr. furmicaru (Pușcariu 683; Candrea-Dens., 698 și DAR îl consideră der. de la un limba latina formῑcārium; poate fi un der. intern. al rom.); înfurnica, verb (învechit, a mișuna); furnicar, substantiv masculin (furnică, Formica rubra; mamifer care se hrănește cu furnici, Merops apiaster; pasăre, albinărel, Picus minor); furnicei (var. funicei), substantiv masculin plural (urticarie; cîrcel); furnicos, adjectiv (plin de furnici).

5 * Cuvantul cu diacritice: furnică
Cuvantul fara diacritice: furnica

Definitie: furnică, furnici substantiv feminin (toxic) mic traficant de droguri. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)