Furnică
Definitie, sens si explicatie
1Furnică, furnici, substantiv feminin (La plural) Grup de insecte din ordinul himenopterelor, de talie mica sau mijlocie, negre sau rosii, care traiesc in colonii; (si la singular) insecta care face parte din acest grup. ♢ Harnic ca o furnica, se spune despre un om foarte muncitor. ♢ Furnica alba = termita. [Plural si: (rar) furnice] – Limba Latina Formica.
2Furnica substantiv feminin, g.-d. art. furnicii; plural furnici
3Furnică -ci f.
Insecta de talie mica cu corpul alungit, subtiat la mijloc, care traieste in colonii in cuiburi subterane cu musuroaie la suprafata solului. [G.-d. Furnicii] /<lat. fornica
Insecta de talie mica cu corpul alungit, subtiat la mijloc, care traieste in colonii in cuiburi subterane cu musuroaie la suprafata solului. [G.-d. Furnicii] /<lat. fornica
4Furnica (-ci), substantiv feminin – Insecta din ordinul himenopterelor (Formica nigra). – Mr., megl. furniga, istr. frunigę.
Limba Latina formῑca (Puscariu 681; Candrea-dens., 697; Rew 3445; Dar), conform limba italiana formica, prov., cat., port. formiga, franceza fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica).
Formele dialectale din sp. si din franceza fourniga, fournigo par a demonstra ca n, explicat de Candrea-dens., prin influenta labialei, este anterior rom. (conform Meyer, Alb.
St., Iv, 84).
Derivat furnica, verb (a misuna, a forfoti; a ustura, a intepa), poate reprezenta direct. limba latina formicāre (Puscariu 630; Candrea-dens., 701; Rew 3446; Dar); furnicatura (var. furnicareala), substantiv feminin (usturime, intepatura); furnicat, substantiv neutru (usturime, intepatura); furnicar, substantiv neutru (musuroi; multime care misuna), megl. furmigar, conform calabr. furmicaru (Puscariu 683; Candrea-dens., 698 si Dar il considera der. de la un limba latina *formῑcārium; poate fi un der. intern. al rom.); infurnica, verb (invechit, a misuna); furnicar, substantiv masculin (furnica, Formica rubra; mamifer care se hraneste cu furnici, Merops apiaster; pasare, albinarel, Picus minor); furnicei (var. funicei), substantiv masculin plural (urticarie; circel); furnicos, adjectiv (plin de furnici).
Limba Latina formῑca (Puscariu 681; Candrea-dens., 697; Rew 3445; Dar), conform limba italiana formica, prov., cat., port. formiga, franceza fourmi, sp. hormiga (gal. formiga, astur. forniga, arag. furnica).
Formele dialectale din sp. si din franceza fourniga, fournigo par a demonstra ca n, explicat de Candrea-dens., prin influenta labialei, este anterior rom. (conform Meyer, Alb.
St., Iv, 84).
Derivat furnica, verb (a misuna, a forfoti; a ustura, a intepa), poate reprezenta direct. limba latina formicāre (Puscariu 630; Candrea-dens., 701; Rew 3446; Dar); furnicatura (var. furnicareala), substantiv feminin (usturime, intepatura); furnicat, substantiv neutru (usturime, intepatura); furnicar, substantiv neutru (musuroi; multime care misuna), megl. furmigar, conform calabr. furmicaru (Puscariu 683; Candrea-dens., 698 si Dar il considera der. de la un limba latina *formῑcārium; poate fi un der. intern. al rom.); infurnica, verb (invechit, a misuna); furnicar, substantiv masculin (furnica, Formica rubra; mamifer care se hraneste cu furnici, Merops apiaster; pasare, albinarel, Picus minor); furnicei (var. funicei), substantiv masculin plural (urticarie; circel); furnicos, adjectiv (plin de furnici).
5Furnica, furnici substantiv feminin (toxic) mic traficant de droguri. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)