Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Furtună

1 * Cuvantul cu diacritice: furtúnă
Cuvantul fara diacritice: furtuna

Definitie: FURTUNĂ, furtuni, substantiv feminin 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ♢ Expresie Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Figurativ Zbucium, tulburare sufletească. 4. Figurativ Revoltă, răscoală. – Din limba neogreaca: furtună.

2 * Cuvantul cu diacritice: furtúnă
Cuvantul fara diacritice: furtuna

Definitie: FURTUNĂ substantiv (MET.) vifor, vijelie, (popular) vântoasă, (regional) vântoaie, (prin Banat) vicodol, (prin Bucovina) vântăraie, (învechit) bură, tempestate, tempestă, (latinism cuvant invechit) procelă. (Afară s-a dezlănțuit -.)

3 * Cuvantul cu diacritice: furtúnă
Cuvantul fara diacritice: furtuna

Definitie: furtună substantiv feminin, g.-d. art. furtunii; plural furtuni

4 * Cuvantul cu diacritice: furtúnă -i
Cuvantul fara diacritice: furtuna

Definitie: FURTUNĂ -i f. 1) Vânt puternic însoțit (uneori) de ploaie, grindină și descărcări electrice; vântoasă; vântoaică; vijelie. 2) figurativ Stare de neliniște puternică. [G.-D. furtunii] limba neogreaca: furtuna

5 * Cuvantul cu diacritice: furtúnă furtúni
Cuvantul fara diacritice: furtuna

Definitie: furtună (furtuni), – 1. (Înv.) Ghinion, necaz, nenorocire. – 2. Vînt puternic însoțit de ploaie, vijelie. – Mr., megl. furtună. Limba Latina fortūna (Pușcariu 686; Candrea-Dens., 702; REW 3458; DAR), conform limba italiana fortuna, franceza fortune (de mer), sp. fortuna, cu același sens, care apare și în limba latina med. fortuna. Schimbarea semantică (conform Șeineanu, Semasiol., 214), naturală și mai mult sau mai puțin generală, pare anterioară limbilor romanice, conform și limba neogreaca: φουρτοῦνα, de unde limba turca: furtuna, fortuna. Nu există, deci, motiv suficient pentru a considera că rom. provine din limba neogreaca: (Pușcariu; Meyer 111; DAR), cu atît mai mult cu cît în rom. apare și sensul primitiv de „soartă (nefericită)”, care indică proveniența directă din limba latina Derivat furtunat, substantiv masculin (naufragiat), cuvant invechit; furtunatic, adjectiv (impetuos; violent); furtunos, adjectiv (impetuos; violent). – Bg. fortuna poate proveni de asemenea din limba neogreaca: sau din rom.; limba sarba: fôrtuna, frtùna, mai probabil din limba italiana (Berneker 283; conform Miklosich, Fremdw., 88), pe cînd limba sarba: furtuna reproduce consonanța din rom. (Daničič, III, 80). Alb. furtunë poate fi der. din limba neogreaca: În schimb provin cu certitudine din rom. rut. fortuna (Miklosich, Wander., 15) și mag. furtina (Edelspacher 13), toate cu sensul de „furtună”.