Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Fărîma făram fărâmat

1 * Cuvantul cu diacritice: fărîmá fărấm fărâmát
Cuvantul fara diacritice: farima

Definitie: fărîma (făram, fărâmat), verb – A sparge, a face bucăți. – Varianta (s)făr(î)ma, (s)făr(î)mi. Limba Latina ex-formāre, conform limba italiana sformare „a desfigura”, sformato „diform”. Rezultatul sfărma este normal (pentru o › ă, conform fără); formele cu î se datorează unei încrucișări cu dărîma, verifica cuvantul: aici. În general se explică acest cuvînt prin fărîmă „fragment”, care se consideră identic cu limba albaneza theṝimë (‹ mr. sîrmă) „fragment”, theṝmoń (‹ mr. sîrmare) „a sparge” și derivat din limba latina farrimen, de la far „alac” (Pușcariu, Conv. lit., XXXV, 818 și ZRPh., XXVII, 739; Pușcariu 582; Giuglea, Dacor., III, 598; Philippide, II, 712; Rosetti, II, 116), ipoteză dificil de admis din punct de vedere semantic (conform REW 3202). Diez, Gramm., I, 281, urmat de Körting 3950, Meyer 90 și Scriban, propusese limba latina fragmen, care reprezintă de asemenea dificultăți. Alb. pare a proveni din rom. – Conform: înfărma. Derivat fărîmă, substantiv feminin (fragment, bucată; firimitură; rest); fărîmăcios (var. (s)făr(î)măcios, (s)făr(î)micios), adjectiv (care se fărîmă, inconsistent); fărîmat (var. (s)făr(î)mat, (s)făr(î)mit), substantiv neutru (spargere; fărîmare; oboseală, rău, amețeală); fărîmător (var. (s)făr(î)mător, (s)făr(î)mitor), adjectiv (care (s)fărîmă); fărîmătură (var. (s)făr(î)mătură, (s)făr(î)mitură, fir(i)mitură), substantiv feminin (fărîmare; distrugere; spargere, hernie; firimitură; resturi); în ultimele varianta pare a fi intervenit o încrucișare cu fir; fărîmița (var. sfăr(î)mița, (s)făr(î)mica, (s)făr(î)miți, fir(i)miți), verb (a face bucățele, a face firimituri), din dim. fărîmiță.