Definitie Gard - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Gard, garduri, substantiv neutru
1. Constructie de lemn, de metal, de zidarie etcetera care imprejmuieste o curte, un teren, o gradina etcetera ♢ Gard viu = plantatie deasa de arbusti, de forma unui gard (1), care serveste la imprejmuirea unui loc sau ca element decorativ. ♢ Expresie A nimeri (sau a da) (ca Ieremia) cu oistea-n gard = a spune un lucru nepotrivit, a face o gafa, o prostie.
A lega (pe cineva) la gard = a prosti, a pacali (pe cineva).
A sari peste garduri = a avea o comportare imorala, a umbla dupa aventuri amoroase.
A sari peste (sau dincolo de) gard = a depasi limita admisa (prin atitudinea, faptele sale).
A lega (ceva) la (sau de) gard = a abandona, a renunta (la ceva).
2. impletitura de nuiele, de trestie etcetera cu care se face un baraj de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru prinderea pestelui.
3. (Sport) Fiecare dintre obstacolele in forma de gard (1) de la unele probe atletice de alergari; (la plural) proba atletica in care se folosesc aceste obstacole. – Conform: limba albaneza g a r d h, limba slava (veche) g r a d ŭ.

Varianta definitie 2: Gard substantiv
1. imprejmuire, ingraditura, ocol, uluca, (invechit si reg.) ograda, stobor, (regional) tarcol, (Mold. si Bucovina) zaplaz, (invechit) cuprins. (Și-a ridicat un - in jurul curtii.)
2. gard viu = spalier.

Varianta definitie 3: Gard substantiv neutru, plural garduri

Varianta definitie 4: Gard -uri n. 1) Constructie (de lemn, de piatra, de metal etcetera) care inconjoara un teren, o curte sau o gradina. ♢ - viu imprejmuire formata din plantatii dese de arbusti. A nimeri (sau A da) (Ca Eremia) Cu oistea in - a spune sau a face ceva nepotrivit intr-o situatie; a da gres. A lega ceva de - a abandona ceva; a se lasa de ceva. A sari peste - a trece peste limitele admise. A dezlega calul de la - a gasi iesire dintr-o incurcatura. 2) Baraj de nuiele sau de trestie facut de-a curmezisul unei ape curgatoare pentru a opri pestele. 3) pl. sport Obstacole amplasate special pe o pista de alergari. /<alb. gardh, limba slava (veche) gradu

Varianta definitie 5: Gard (garduri), substantiv neutru –
1. Constructie care imprejmuieste o curte. –
2. Împletitura care imprejmuieste o proprietate. –
3. (Rar, Trans.) Gradina, livada. – Mr. gardu, megl. gard.
Sl. gradŭ „perete; livada” (Miklosich, Lexicon, 141; Cihac, II, 115; Conev 79), conform limba albaneza garth (Philippide, II, 712 si DAR par a prefera o der. directa din limba albaneza).
Ca balta si dalta der. din limba slava (veche) ridica o problema fonetica greu de explicat: s-a incercat rezolvarea acestei dificultati presupunindu-se ca imprumutul rom. este anterior metatezei lichidelor limba slava (veche), deci, ca termenul limba slava (veche) trebuia sa fie *gardŭ.
Perfecta identitate semantica, precum si corespondenta exacta cu ceilalti der. din limba slava (veche) (conform gradina, grajd, ingradi, ograda), nu lasa nici o indoiala in legatura cu verifica cuvantul: limba germana gards „casa”, dar este putin probabil.
Rosetti, II, 116 si Rosetti, BL, XIV, 115, neaga numai posibilitatea der. din limba slava (veche) Derivat gardagiu, substantiv masculin (pescar care foloseste in loc de plasa o impletitura de rachita); gardui, verb (a imprejmui cu gard); gardurarita, substantiv feminin (pasare nedeterminata); gardurarit, substantiv neutru (impozit special platit de locuitorii din judetele Saac (marelui armas) si Rimnicul-Sarat (celui de al doilea spatar), pe bauturile vindute si pe porci; amenda platita de acestia pe animalele care intrau in vie).
Din rom. provine limba sarba: garda (Miklosich, Etym.
Wb., 76; Petrovici, Dacor., X, 93) ca si rut. gard „dig, stavilar” (Candrea, Elemente, 402).
Coresi foloseste gradis, substantiv neutru (impletitura, gard), cu fonetismul din limba slava (veche)