Gaură
Definitie, sens si explicatie
1Gaură, gauri, substantiv feminin Scobitura, adancitura, spartura ivita de la sine sau anume facuta intr-un corp, intr-un material, in pamant etcetera; cavitate, borta. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se baga cheia in broasca. ♢ Expresie Gaura de sarpe = loc ferit care serveste cuiva ca ascunzatoare. (Popular) Doar nu s-o face gaura-n cer = nu va fi o paguba prea mare. (Astron.) Gaura neagra = relicva de dimensiuni reduse a unei stele masive, formata prin prabusire gravitationala, caracterizata prin densitate foarte mare si forta de atractie uriasa si absorbanta. [Pronuntat: ga-u-] – Limba Latina *gavula (< cavus).
2Gaură substantiv
1. (invechit si reg.) scorbelitura, (Mold. si Bucovina) borta. (O - mare in pamant.)
2. verifica cuvantul: deschizatura.
3. deschizatura, spartura. (A patruns printr-o -.)
4. adancitura, cavitate, scobitura, (invechit si reg.) scorbura, (regional) scalba, scochina, (Moldova) borta, (invechit) zgau. (O - intr-un obiect.)
5. verifica cuvantul: spartura.
6. verifica cuvantul: ureche.
7. verifica cuvantul: gol.
8. (Astron.) gaura neagra = black hole.
1. (invechit si reg.) scorbelitura, (Mold. si Bucovina) borta. (O - mare in pamant.)
2. verifica cuvantul: deschizatura.
3. deschizatura, spartura. (A patruns printr-o -.)
4. adancitura, cavitate, scobitura, (invechit si reg.) scorbura, (regional) scalba, scochina, (Moldova) borta, (invechit) zgau. (O - intr-un obiect.)
5. verifica cuvantul: spartura.
6. verifica cuvantul: ureche.
7. verifica cuvantul: gol.
8. (Astron.) gaura neagra = black hole.
3Gaura substantiv feminin (silabe ga-u-), g.-d. art. gaurii; plural gauri
4Gaură gauri f. 1) Spartura sau adancitura naturala ori facuta special intr-un corp solid. - in podea. - in pamant. - in tesatura. - de soarece.
Pantofi cu gauri. ♢ -a cheii gaura prin care se introduce cheia in broasca usii. - de sarpe loc ferit; ascunzis. 2): - neagra obiect ceresc cu un camp gravitational foarte puternic, care atrage materia din spatiul inconjurator. [G.-d. Gaurii; Sil. Ga-u-] /<lat. cavula
Pantofi cu gauri. ♢ -a cheii gaura prin care se introduce cheia in broasca usii. - de sarpe loc ferit; ascunzis. 2): - neagra obiect ceresc cu un camp gravitational foarte puternic, care atrage materia din spatiul inconjurator. [G.-d. Gaurii; Sil. Ga-u-] /<lat. cavula
5Gaura (-ắuri), substantiv feminin –
1. Scobitura, cavitate, groapa. –
2. (Argou) Furt prin efractie. – Mr. gavra, megl. gaura.
Limba Latina cavum, al carui rezultat normal sa fi fost *gau, conform sgau si gaoace.
Acest rezultat s-a pierdut, insa de la forma sa de plural gauri s-a refacut un sing. analogic gaura, ca in fagure ‹ fag si patura ‹ pat.
Se considera in general ca etimonul este limba latina *cavŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlèments, Xvi; Puscariu, Diminutiv., 182; Puscariu 701; Candrea-dens., 720; Rew 1693; Philippide, Ii, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Puscariu, Dacor., Iii, 671), ipoteza posibila, fara a fi necesara.
Derivat din limba latina caverna (Cretu 326) nu este posibila.
Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat gaurar, substantiv neutru (sula; regulator la razboiul de tesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri, verb (a perfora; Arg., a rani cu arma de foc); gauritor, adjectiv (Arg., hot); gauricios, adjectiv (gaurit); gauros, adjectiv (gaurit). – Conform: gaman.
De la *gau deriva, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, gaun, substantiv masculin (invechit, gol, cavitate; gargaune, Vespa crabro), cu varianta gauna, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate).
Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”.
Caracterul expresiv al sufix -aur reiese si din der. ca barzaun, gargaun, cascaun(d), conform si bauna, mieuna, scheuna.
Totusi, se considera in general (Candrea, Rom., Xxxi, 312; Puscariu, Zrph., Xxviii, 618; Puscariu 700; Rew 1794; Candrea-dens., 718 si 719; Dar) ca etimonul lui gaun este limba latina *cavōnem, in loc de cavum, ipoteza incerta (conform Rew 1794; Battisti, Ii, 831).
Vagauna, substantiv feminin (groapa, cavitate, vizuina; ripa), este fara indoiala un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna, urmata de o disimilatie (dupa Cihac, Ii, 537, din mag. vagany „brazda, fagas”, care pare mai neconvingatoare). – Derivat gauni, verb (a sapa); gaunos, adjectiv (gol, gaurit; fara miez); gaunosi (var. gaunosa), verb (a sapa, a scobi); gaunoseala (var. gaunositura), substantiv feminin (cavitate).
1. Scobitura, cavitate, groapa. –
2. (Argou) Furt prin efractie. – Mr. gavra, megl. gaura.
Limba Latina cavum, al carui rezultat normal sa fi fost *gau, conform sgau si gaoace.
Acest rezultat s-a pierdut, insa de la forma sa de plural gauri s-a refacut un sing. analogic gaura, ca in fagure ‹ fag si patura ‹ pat.
Se considera in general ca etimonul este limba latina *cavŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlèments, Xvi; Puscariu, Diminutiv., 182; Puscariu 701; Candrea-dens., 720; Rew 1693; Philippide, Ii, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Puscariu, Dacor., Iii, 671), ipoteza posibila, fara a fi necesara.
Derivat din limba latina caverna (Cretu 326) nu este posibila.
Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat gaurar, substantiv neutru (sula; regulator la razboiul de tesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri, verb (a perfora; Arg., a rani cu arma de foc); gauritor, adjectiv (Arg., hot); gauricios, adjectiv (gaurit); gauros, adjectiv (gaurit). – Conform: gaman.
De la *gau deriva, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, gaun, substantiv masculin (invechit, gol, cavitate; gargaune, Vespa crabro), cu varianta gauna, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate).
Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”.
Caracterul expresiv al sufix -aur reiese si din der. ca barzaun, gargaun, cascaun(d), conform si bauna, mieuna, scheuna.
Totusi, se considera in general (Candrea, Rom., Xxxi, 312; Puscariu, Zrph., Xxviii, 618; Puscariu 700; Rew 1794; Candrea-dens., 718 si 719; Dar) ca etimonul lui gaun este limba latina *cavōnem, in loc de cavum, ipoteza incerta (conform Rew 1794; Battisti, Ii, 831).
Vagauna, substantiv feminin (groapa, cavitate, vizuina; ripa), este fara indoiala un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna, urmata de o disimilatie (dupa Cihac, Ii, 537, din mag. vagany „brazda, fagas”, care pare mai neconvingatoare). – Derivat gauni, verb (a sapa); gaunos, adjectiv (gol, gaurit; fara miez); gaunosi (var. gaunosa), verb (a sapa, a scobi); gaunoseala (var. gaunositura), substantiv feminin (cavitate).
6Gaura (gắuri), substantiv feminin –
1. Scobitura, cavitate, groapa. –
2. (Argou) Furt prin efractie. – Mr. gavra, megl. gaura.
Limba Latina cavum, al carui rezultat normal sa fi fost *gau, conform sgau si gaoace.
Acest rezultat s-a pierdut, insa de la forma sa de plural gauri s-a refacut un sing. analogic gaura, ca in fagure ‹ fag si patura ‹ pat.
Se considera in general ca etimonul este limba latina *cavŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlèments, Xvi; Puscariu, Diminutiv., 182; Puscariu 701; Candrea-dens., 720; Rew 1693; Philippide, Ii, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Puscariu, Dacor., Iii, 671), ipoteza posibila, fara a fi necesara.
Derivat din limba latina caverna (Cretu 326) nu este posibila.
Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat gaurar, substantiv neutru (sula; regulator la razboiul de tesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri, verb (a perfora; Arg., a rani cu arma de foc); gauritor, adjectiv (Arg., hot); gauricios, adjectiv (gaurit); gauros, adjectiv (gaurit). – Conform: gaman.
De la *gau deriva, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, gaun, substantiv masculin (invechit, gol, cavitate; gargaune, Vespa crabro), cu varianta gauna, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate).
Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”.
Caracterul expresiv al sufix -aur reiese si din der. ca barzaun, gargaun, cascaun(d), conform si bauna, mieuna, scheuna.
Totusi, se considera in general (Candrea, Rom., Xxxi, 312; Puscariu, Zrph., Xxviii, 618; Puscariu 700; Rew 1794; Candrea-dens., 718 si 719; Dar) ca etimonul lui gaun este limba latina *cavōnem, in loc de cavum, ipoteza incerta (conform Rew 1794; Battisti, Ii, 831).
Vagauna, substantiv feminin (groapa, cavitate, vizuina; ripa), este fara indoiala un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna, urmata de o disimilatie (dupa Cihac, Ii, 537, din mag. vagany „brazda, fagas”, care pare mai neconvingatoare). – Derivat gauni, verb (a sapa); gaunos, adjectiv (gol, gaurit; fara miez); gaunosi (var. gaunosa), verb (a sapa, a scobi); gaunoseala (var. gaunositura), substantiv feminin (cavitate).
1. Scobitura, cavitate, groapa. –
2. (Argou) Furt prin efractie. – Mr. gavra, megl. gaura.
Limba Latina cavum, al carui rezultat normal sa fi fost *gau, conform sgau si gaoace.
Acest rezultat s-a pierdut, insa de la forma sa de plural gauri s-a refacut un sing. analogic gaura, ca in fagure ‹ fag si patura ‹ pat.
Se considera in general ca etimonul este limba latina *cavŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlèments, Xvi; Puscariu, Diminutiv., 182; Puscariu 701; Candrea-dens., 720; Rew 1693; Philippide, Ii, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Puscariu, Dacor., Iii, 671), ipoteza posibila, fara a fi necesara.
Derivat din limba latina caverna (Cretu 326) nu este posibila.
Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat gaurar, substantiv neutru (sula; regulator la razboiul de tesut; vas de lut cu fundul gaurit); gauri, verb (a perfora; Arg., a rani cu arma de foc); gauritor, adjectiv (Arg., hot); gauricios, adjectiv (gaurit); gauros, adjectiv (gaurit). – Conform: gaman.
De la *gau deriva, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, gaun, substantiv masculin (invechit, gol, cavitate; gargaune, Vespa crabro), cu varianta gauna, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate).
Semantismul se explica prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”.
Caracterul expresiv al sufix -aur reiese si din der. ca barzaun, gargaun, cascaun(d), conform si bauna, mieuna, scheuna.
Totusi, se considera in general (Candrea, Rom., Xxxi, 312; Puscariu, Zrph., Xxviii, 618; Puscariu 700; Rew 1794; Candrea-dens., 718 si 719; Dar) ca etimonul lui gaun este limba latina *cavōnem, in loc de cavum, ipoteza incerta (conform Rew 1794; Battisti, Ii, 831).
Vagauna, substantiv feminin (groapa, cavitate, vizuina; ripa), este fara indoiala un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicari a lui gaun › gagauna, urmata de o disimilatie (dupa Cihac, Ii, 537, din mag. vagany „brazda, fagas”, care pare mai neconvingatoare). – Derivat gauni, verb (a sapa); gaunos, adjectiv (gol, gaurit; fara miez); gaunosi (var. gaunosa), verb (a sapa, a scobi); gaunoseala (var. gaunositura), substantiv feminin (cavitate).
7Gaura, gauri substantiv feminin
1. spargere, furt.
2. (pub.) inselatorie, frauda, delapidare.
3. paguba.
4. vagin. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
1. spargere, furt.
2. (pub.) inselatorie, frauda, delapidare.
3. paguba.
4. vagin. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)