DexDefinitie.com

Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gaură

1 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ, găuri, substantiv feminin Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etcetera; cavitate, bortă. ♢ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ♢ Expresie Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Popular) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pronuntat: ga-u-] – Limba Latina gavula (< cavus).


2 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ substantiv 1. (învechit și reg.) scorbelitură, (Mold. și Bucovina) bortă. (O - mare în pământ.) 2. verifica cuvantul: deschizătură. 3. deschizătură, spărtură. (A pătruns printr-o -.) 4. adâncitură, cavitate, scobitură, (învechit și reg.) scorbură, (regional) scâlbă, scochină, (Moldova) bortă, (învechit) zgău. (O - într-un obiect.) 5. verifica cuvantul: spărtură. 6. verifica cuvantul: ureche. 7. verifica cuvantul: gol. 8. (ASTRON.) gaură neagră = black hole.


3 * Cuvantul cu diacritice: gáură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură substantiv feminin (silabe ga-u-), g.-d. art. găurii; plural găuri


4 * Cuvantul cu diacritice: gáură găuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: GAURĂ găuri f. 1) Spărtură sau adâncitură naturală ori făcută special într-un corp solid. - în podea. - în pământ. - în țesătură. - de șoarece. Pantofi cu găuri. ♢ -a cheii gaură prin care se introduce cheia în broasca ușii. - de șarpe loc ferit; ascunziș. 2): - neagră obiect ceresc cu un câmp gravitațional foarte puternic, care atrage materia din spațiul înconjurător. [G.-D. găurii; Sil. ga-u-] limba latina cavula


5 * Cuvantul cu diacritice: gáură -ắuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură (-auri), substantiv feminin – 1. Scobitură, cavitate, groapă. – 2. (Argou) Furt prin efracție. – Mr. gavră, megl. gaură. Limba Latina căvum, al cărui rezultat normal să fi fost gău, conform sgău și găoace. Acest rezultat s-a pierdut, însă de la forma sa de plural găuri s-a refăcut un sing. analogic gaură, ca în fagurefag și păturăpat. Se consideră în general că etimonul este limba latina căvŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlements, XVI; Pușcariu, Diminutiv., 182; Pușcariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Pușcariu, Dacor., III, 671), ipoteză posibilă, fără a fi necesară. Derivat din limba latina caverna (Crețu 326) nu este posibilă. Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat găurar, substantiv neutru (sulă; regulator la războiul de țesut; vas de lut cu fundul găurit); găuri, verb (a perfora; Arg., a răni cu armă de foc); găuritor, adjectiv (Arg., hoț); găuricios, adjectiv (găurit); găuros, adjectiv (găurit). – Conform: găman. De la gău derivă, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, găun, substantiv masculin (învechit, gol, cavitate; gărgăune, Vespa crabro), cu varianta găună, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate). Semantismul se explică prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al sufix -ăur reiese și din der. ca bărzăun, gărgăun, căscăun(d), conform și băuna, mieuna, scheuna. Totuși, se consideră în general (Candrea, Rom., XXXI, 312; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618; Pușcariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 și 719; DAR) că etimonul lui găun este limba latina căvōnem, în loc de căvum, ipoteză incertă (conform REW 1794; Battisti, II, 831). Văgăună, substantiv feminin (groapă, cavitate, vizuină; rîpă), este fără îndoială un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicări a lui găungăgăună, urmată de o disimilație (după Cihac, II, 537, din mag. vagany „brazdă, făgaș”, care pare mai neconvingătoare). – Derivat găuni, verb (a săpa); găunos, adjectiv (gol, găurit; fără miez); găunoși (var. găunoșa), verb (a săpa, a scobi); găunoșeală (var. găunoșitură), substantiv feminin (cavitate).


6 * Cuvantul cu diacritice: gáură gắuri
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură (gauri), substantiv feminin – 1. Scobitură, cavitate, groapă. – 2. (Argou) Furt prin efracție. – Mr. gavră, megl. gaură. Limba Latina căvum, al cărui rezultat normal să fi fost gău, conform sgău și găoace. Acest rezultat s-a pierdut, însă de la forma sa de plural găuri s-a refăcut un sing. analogic gaură, ca în fagurefag și păturăpat. Se consideră în general că etimonul este limba latina căvŭla (Densusianu, Hlr., 111; Candrea, Èlements, XVI; Pușcariu, Diminutiv., 182; Pușcariu 701; Candrea-Dens., 720; REW 1693; Philippide, II, 713; Pascu, I, 91; Rosetti, I, 73) sau limba latina caula (Cipariu, Gram., 117; Pușcariu, Dacor., III, 671), ipoteză posibilă, fără a fi necesară. Derivat din limba latina caverna (Crețu 326) nu este posibilă. Alb. gavrë provine din mr., iar rut. gav(o)ra din rom. (Candrea, Elemente, 404). – Derivat găurar, substantiv neutru (sulă; regulator la războiul de țesut; vas de lut cu fundul găurit); găuri, verb (a perfora; Arg., a răni cu armă de foc); găuritor, adjectiv (Arg., hoț); găuricios, adjectiv (găurit); găuros, adjectiv (găurit). – Conform: găman. De la gău derivă, de asemenea, prin intermediul unui sufix expresiv, găun, substantiv masculin (învechit, gol, cavitate; gărgăune, Vespa crabro), cu varianta găună, substantiv feminin (Bucovina, gol, cavitate). Semantismul se explică prin trecerea de la ideea de „gol” la cea de „sunet sec”. Caracterul expresiv al sufix -ăur reiese și din der. ca bărzăun, gărgăun, căscăun(d), conform și băuna, mieuna, scheuna. Totuși, se consideră în general (Candrea, Rom., XXXI, 312; Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 618; Pușcariu 700; REW 1794; Candrea-Dens., 718 și 719; DAR) că etimonul lui găun este limba latina căvōnem, în loc de căvum, ipoteză incertă (conform REW 1794; Battisti, II, 831). Văgăună, substantiv feminin (groapă, cavitate, vizuină; rîpă), este fără îndoială un der. expresiv, poate prin intermediul unei reduplicări a lui găungăgăună, urmată de o disimilație (după Cihac, II, 537, din mag. vagany „brazdă, făgaș”, care pare mai neconvingătoare). – Derivat găuni, verb (a săpa); găunos, adjectiv (gol, găurit; fără miez); găunoși (var. găunoșa), verb (a săpa, a scobi); găunoșeală (var. găunoșitură), substantiv feminin (cavitate).


7 * Cuvantul cu diacritice: gaură
Cuvantul fara diacritice: gaura

Definitie: gaură, găuri substantiv feminin 1. spargere, furt. 2. (pub.) înșelătorie, fraudă, delapidare. 3. pagubă. 4. vagin. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)


Informatii si statistici despre acest cuvant

Cuvantul este compus din: 6 litere.
Fiind format din 6 litere, acest cuvant este de dimensiune medie.
Cuvantul contine diacritica: ă
Cuvantul nu contine diacritica: â
Cuvantul nu contine diacritica: î
Cuvantul nu contine diacritica: ș
Cuvantul nu contine diacritica: ț
Cuvantul nu contine diacritica: ö
Cuvantul incepe cu litera "g" si se termina cu litera "a"



Cuvinte in Limba Romana care incep cu litera


Resurse



Cuvinte aleatoare



© Copyright DexDefinitie.com 2015 - 2024 / Site-ul foloseste baza de date oferita gratuit de catre dexonline.ro

DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.

Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.