Definitie Gazdă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GazdĂ, gazde, substantiv feminin
1. Persoana care primeste pe cineva la sine (dandu-i adapost); cel care tine pe cineva la sine in schimbul unei chirii (si cu intretinere platita); stapanul unei case in raport cu oaspetii sai, amfitrion. ♦ Organism pe care (sau in care) traieste un animal parazit aflat in stare larvara sau adulta.
2. Locuinta ocupata de cineva in calitate de oaspete sau de chirias.
3. (Regional) Țaran bogat; chiabur, bogatan. ♢ Locutiune adjectiv De gazda (mare) = din oameni bogati. – Din limba maghiara Gazda.

Varianta definitie 2: GazdĂ substantiv verifica cuvantul: chiabur.

Varianta definitie 3: GazdĂ substantiv (livresc) amfitrion. (- i-a primit cu multa caldura.)

Varianta definitie 4: Gazda substantiv feminin, g.-d. art. gazdei; plural gazde

Varianta definitie 5: GazdĂ -e f. 1) Stapan al unei case, considerat in raport cu oaspetii sau chiriasii sai. 2) Locuinta pe care o ia cineva in chirie. A trai la -. 3) Organism care serveste drept mediu de viata pentru anumite animale parazite. [G.-D. Gazdei] /<ung. gazda

Varianta definitie 6: Gazda (gazde), substantiv feminin –
1. Stapin, proprietar. –
2. (Trans., rar) Femeie, nevasta. –
3. Hangiu. –
4. Amfitrion. –
5. Gazduire.
Mag. gazda (DAR; Galdi, Dict., 90). – Derivat gazdac, substantiv masculin (Trans., bogatan, om instarit), din mag. gazdag; gazdas, substantiv masculin (invechit, persoana care cauta gazduire pentru altii); gazdasag, substantiv masculin (Trans., bunastare, bogatie), din mag. gazdagsag; gazdasie, substantiv feminin (Trans., bunastare); gazdoaie, substantiv feminin (Trans., stapina casei); gazdoi, substantiv masculin (Trans., stapinul casei); gazdui, verb (a da gazduire); conform limba sarba:, cr., ceh., rut. gazdovati, de asemenea din mag.; gazdalui, verb (a gazdui), secolul XVII, cuvant invechit; gazduitor, substantiv masculin (gazda).

Varianta definitie 7: Gazda, gazde substantiv feminin
1. proprietara unui bordel, matroana.
2. (intl.) tainuitor de lucruri furate.
3. (intl.) persoana care ascunde infractori de politie. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)