Definitie Geme - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GÉME, gem, verb III.
Intranzitiv
1. (Despre fiinte) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Figurativ (Despre elemente ale naturii) A fremata, a murmura, a vui.
2. Figurativ A fi plin, incarcat peste masura. – Limba Latina Gemere.

Varianta definitie 2: GÉME verb a se lamenta, a se tangui, a se vaita, (invechit si reg.) a (se) scrivi. (- de durere.)

Varianta definitie 3: Geme verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural gem, imperfect 3 singular gemea; conj. prezent 3 singular si plural geama; part. gemut

Varianta definitie 4: A GÉME gem intranzitiv 1) A scoate sunete infundate si prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, paduri, ape etcetera) A produce un zgomot inabusit, miscandu-se incet; a fremata; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung si patrunzator; a vui; a vajai. 4) fig.
A fi arhiplin; a fi supraincarcat. /<lat. gemere

Varianta definitie 5: Geme (gem, gemut), verb –
1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plinge. –
2. A fi plin, incarcat peste masura. – Mr. gem, gimuta, geamire.
Limba Latina gĕmĕre (Puscariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), conform limba italiana gemere, prov., cat., sp. gemir, franceza geindre, port. gemer, limba albaneza ğemoń (Philippide, II, 643). – Derivat gemator, adjectiv (care geme); geamat (var. gemat, gemet), substantiv neutru (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu sufix -et, ca freamat, treacat, sau reprezentant al limba latina gĕmĭtus (Puscariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); ingemere, verb (invechit, a geme), ar putea reproduce limba latina ingĕmĕre; gemut, substantiv neutru (geamat).