1
Geme, gem, verb III.
Intranzitiv
1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
Figurat (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui.
2. Figurat A fi plin, încărcat peste măsură. – Latină Gemere.
Intranzitiv
1. (Despre ființe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).
Figurat (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui.
2. Figurat A fi plin, încărcat peste măsură. – Latină Gemere.
DEX – dicționarul explicativ
2
A geme gem intranzitiv 1) A scoate sunete înfundate și prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbușit, mișcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung și pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) figurat A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<latină gemere
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Geme (gem, gemut), verb –
1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. –
2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Aromână gem, gimută, geamire. Latină gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-dens., 727; Rew 3722; Dar), conform italiană gemere, provensală, catalană, spaniolă gemir, franceză geindre, portugheză gemer, albaneză ğemoń (Philippide, II, 643). – Derivat gemător, adjectiv (care geme); geamăt (variantă gemăt, gemet), substantiv neutru (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine derivat intern. cu sufix -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al latină gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-dens., 728; Rew 3724; Dar); îngemere, verb (învechit, a geme), ar putea reproduce latină ingĕmĕre; gemut, substantiv neutru (geamăt).
1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. –
2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Aromână gem, gimută, geamire. Latină gĕmĕre (Pușcariu 703; Candrea-dens., 727; Rew 3722; Dar), conform italiană gemere, provensală, catalană, spaniolă gemir, franceză geindre, portugheză gemer, albaneză ğemoń (Philippide, II, 643). – Derivat gemător, adjectiv (care geme); geamăt (variantă gemăt, gemet), substantiv neutru (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine derivat intern. cu sufix -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al latină gĕmĭtus (Pușcariu 705; Candrea-dens., 728; Rew 3724; Dar); îngemere, verb (învechit, a geme), ar putea reproduce latină ingĕmĕre; gemut, substantiv neutru (geamăt).
DER – dicționarul etimologic
4
Geme verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural gem, imperfect 3 singular gemea; conjuncție prezent 3 singular și plural geamă; participiu gemut
DOOM – dicționarul ortografic