Definitie Vreme - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: VRÉME, vremuri, substantiv feminin I.
1. Timp (I).
2. Durata limitata de doua intamplari, evenimete etcetera sau masurata in ore, zile etcetera; interval, perioada, rastimp.
Am stat multa vreme in ploaie. ♢ Locutiune adverb Cu vremea = dupa un timp oarecare, candva, odata si odata, cu timpul.
Din vreme = mai inainte, inainte de a fi prea tarziu.
Din vreme in vreme = din cand in cand, uneori; din timp in timp.
Toata vremea = continuu, mereu, fara intrerupere. ♢ Locutiune conjunctie: În vreme ce (sau cuvant invechit in vreme cand) = in timpul in care, pe cand. ♢ Expresie O vreme = o perioada de timp.
A-si pierde (sau a-si trece, a-si omori) vremea = a-si irosi timpul in zadar, a lenevi.
În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etcetera) = (in) tinerete, (in) floarea varstei.
Acum mi-i (sau ti-i etcetera) vremea = aceasta este varsta cand trebuie sa ma bucur (ori sa te bucuri etcetera). ♦ Timp disponibil, ragaz.
3. Timp (considerat) prielnic pentru desfasurarea unei actiuni; prilej, ocazie; moment.
Era vremea mesei ♢ Locutiune adverb Într-o vreme = la un moment dat, candva.
La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit.
La vremea asta = intr-un moment (nepotrivit) al zileu sau al anului.
La vreme de... = A) cand se intampla, cand e nevoie; B) in timpul... pe timp de...
Pana (sau de) la o vreme = Pana (sau de) la un moment dat.
La o vreme = la un moment dat; intr-un tarziu.
Dintr-o vreme sau de la o vreme (incoace) = incepand de la un moment dat. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Fara (de) vreme (sau inainte de vreme) = inainte de termen, prematur. ♢ Locutiune conjunctie: De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindca. ♦ (În credintele religioase) Vremea de apoi = viata viitoare; judecata din urma.
4. Perioada determinata istoriceste; epoca, veac, secol. ♢ Locutiune adverb Pe (sau in) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci.
Pe vremuri = odinioara, candva, in trecut.
Din vremuri = Din vremurile vechi, din strabuni.
Dupa vremuri = in cursul veacurilor. ♢ În negura vremii = in trecutul indepartat. ♦ (La plural) Stare de lucruri; imprejurari, circumstante. II. Stare a atmosferei la un moment dat si intr-un loc anumit, determinata prin totalitatea elementelor meteorologice. [Plural si: vremi] – Din limba slava (veche) Vrĕmen.

Varianta definitie 2: Vreme antonim: nevreme

Varianta definitie 3: VRÉME substantiv
1. verifica cuvantul: timp.
2. verifica cuvantul: perioada.
3. verifica cuvantul: ani.
4. verifica cuvantul: curs.
5. verifica cuvantul: sezon.
6. timp, zi. (A venit si - lui.)
7. verifica cuvantul: moment.
8. verifica cuvantul: data.
9. verifica cuvantul: ragaz.
10. (la plural) conjunctura. imprejurari (plural), timpuri (plural). (-urile erau foarte grele.)
11. (MET.) timp, (regional) veac. (- frumoasa.)
12. verifica cuvantul: clima.

Varianta definitie 4: Vreme substantiv feminin, g.-d. art. vremii; (perioade, ocazii) plural vremuri /vremi

Varianta definitie 5: VRÉME -uri n. 1) Dimensiune universala dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre doua momente care se masoara in secunde, minute, ore etcetera; timp. 3) Perioada cat dureaza ceva; durata; timp. Lectia a tinut multa -. În -ea lucrului. ♢ Din - in - din cand in cand; uneori. Din - de mai inainte. Cu -ea peste o anumita perioada; pe masura scurgerii timpului. De - ce fiindca; deoarece. În - ce (sau In -ea cand) atunci cand. În aceeasi - concomitent; simultan. Toata -ea mereu; neintrerupt; in permanenta. A-si pierde (sau A-si omori) -ea a-si irosi timpul fara nici un rost; a lenevi. Atata amar de - foarte mult timp. 4) Moment oportun, imprejurare potrivita pentru o actiune; timp; prilej; ocazie. La -ea secerisului. ♢ De la o - (incoace) de la un moment dat. Pana la o - pana la un moment dat. A fi (sau A veni) -ea a sosi momentul potrivit. Toate la -ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioada determinata istoric. Pe -ea lui Ștefan cel Mare. ♢ Pe -uri candva; demult. Din -uri de demult; din timpurile vechi. Înainte - in timpurile trecute. În (sau Pe) -ea mea (sau Ta, lui etcetera) pe cand eram (sau erai, era etcetera) tanar; in tinerete. 6) Stare meteorologica in-tr-o perioada data (intr-o anumita regiune); timp. Astazi -ea este frumoasa. [Art. Vremea; G.-D. Vremii; Pl. si Vremi] /<sl. vrĕme

Varianta definitie 6: Vreme (-mi), substantiv feminin – Timp. – Varianta plural vremuri.
Megl. vreami.
Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), conform bulgara vreme, limba sarba: vreme, limba rusa vremja. – Derivat vremelnic, adjectiv (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din limba slava (veche) vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adjectiv (temporal), inv; vremelniceste, adverb (in mod provizoriu), cuvant invechit; vremui, verb (a face vreme urita); avreme, adverb (efemer), secolul XVI, cuvant invechit