Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Vreme

1 * Cuvantul cu diacritice: vréme
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: VREME, vremuri, substantiv feminin I. 1. Timp (I). 2. Durată limitată de două întâmplări, evenimete etcetera sau măsurată în ore, zile etcetera; interval, perioadă, răstimp. Am stat multă vreme în ploaie. ♢ Locutiune adverb Cu vremea = după un timp oarecare, cândva, odată și odată, cu timpul. Din vreme = mai înainte, înainte de a fi prea târziu. Din vreme în vreme = din când în când, uneori; din timp în timp. Toată vremea = continuu, mereu, fără întrerupere. ♢ Locutiune conjunctie: În vreme ce (sau cuvant invechit în vreme când) = în timpul în care, pe când. ♢ Expresie O vreme = o perioadă de timp. A-și pierde (sau a-și trece, a-și omorî) vremea = a-și irosi timpul în zadar, a lenevi. În (sau la) vremea mea (ori ta, lui etcetera) = (în) tinerețe, (în) floarea vârstei. Acum mi-i (sau ți-i etcetera) vremea = aceasta este vârsta când trebuie să mă bucur (ori să te bucuri etcetera). ♦ Timp disponibil, răgaz. 3. Timp (considerat) prielnic pentru desfășurarea unei acțiuni; prilej, ocazie; moment. Era vremea mesei ♢ Locutiune adverb Într-o vreme = la un moment dat, cândva. La vreme = la timpul oportun, la momentul potrivit. La vremea asta = într-un moment (nepotrivit) al zileu sau al anului. La vreme de... = a) când se întâmplă, când e nevoie; b) în timpul... pe timp de... Până (sau de) la o vreme = Până (sau de) la un moment dat. La o vreme = la un moment dat; într-un târziu. Dintr-o vreme sau de la o vreme (încoace) = începând de la un moment dat. ♢ Locutiune adjectiv și adverb Fără (de) vreme (sau înainte de vreme) = înainte de termen, prematur. ♢ Locutiune conjunctie: De vreme ce = din moment ce, deoarece, fiindcă. ♦ (În credințele religioase) Vremea de apoi = viața viitoare; judecata din urmă. 4. Perioadă determinată istoricește; epocă, veac, secol. ♢ Locutiune adverb Pe (sau în) vremea aceea (sau acea vreme) = pe atunci. Pe vremuri = odinioară, cândva, în trecut. Din vremuri = Din vremurile vechi, din străbuni. După vremuri = în cursul veacurilor. ♢ În negura vremii = în trecutul îndepărtat. ♦ (La plural) Stare de lucruri; împrejurări, circumstanțe. II. Stare a atmosferei la un moment dat și într-un loc anumit, determinată prin totalitatea elementelor meteorologice. [Plural și: vremi] – Din limba slava (veche) vrĕmen.

2 * Cuvantul cu diacritice: vreme
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: Vreme antonim: nevreme

3 * Cuvantul cu diacritice: vréme
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: VREME substantiv 1. verifica cuvantul: timp. 2. verifica cuvantul: perioadă. 3. verifica cuvantul: ani. 4. verifica cuvantul: curs. 5. verifica cuvantul: sezon. 6. timp, zi. (A venit și - lui.) 7. verifica cuvantul: moment. 8. verifica cuvantul: dată. 9. verifica cuvantul: răgaz. 10. (la plural) conjunctură. împrejurări (plural), timpuri (plural). (-urile erau foarte grele.) 11. (MET.) timp, (regional) veac. (- frumoasă.) 12. verifica cuvantul: climă.

4 * Cuvantul cu diacritice: vréme
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: vreme substantiv feminin, g.-d. art. vremii; (perioade, ocazii) plural vremuri /vremi

5 * Cuvantul cu diacritice: vréme -uri
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: VREME -uri n. 1) Dimensiune universală după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor; timp. 2) Interval dintre două momente care se măsoară în secunde, minute, ore etcetera; timp. 3) Perioadă cât durează ceva; durată; timp. Lecția a ținut multă -. În -ea lucrului. ♢ Din - în - din când în când; uneori. Din - de mai înainte. Cu -ea peste o anumită perioadă; pe măsura scurgerii timpului. de - ce fiindcă; deoarece. În - ce (sau în -ea când) atunci când. În aceeași - concomitent; simultan. toată -ea mereu; neîntrerupt; în permanență. A-și pierde (sau a-și omorî) -ea a-și irosi timpul fără nici un rost; a lenevi. Atâta amar de - foarte mult timp. 4) Moment oportun, împrejurare potrivită pentru o acțiune; timp; prilej; ocazie. La -ea secerișului. ♢ De la o - (încoace) de la un moment dat. Până la o - până la un moment dat. A fi (sau a veni) -ea a sosi momentul potrivit. Toate la -ea lor toate la momentul potrivit. 5) Perioadă determinată istoric. Pe -ea lui Ștefan cel Mare. ♢ Pe -uri cândva; demult. Din -uri de demult; din timpurile vechi. Înainte - în timpurile trecute. În (sau pe) -ea mea (sau ta, lui etcetera) pe când eram (sau erai, era etcetera) tânăr; în tinerețe. 6) Stare meteorologică în-tr-o perioadă dată (într-o anumită regiune); timp. Astăzi -ea este frumoasă. [Art. vremea; G.-D. vremii; Pl. și vremi] limba slava (veche) vrĕme

6 * Cuvantul cu diacritice: vréme -mi
Cuvantul fara diacritice: vreme

Definitie: vreme (-mi), substantiv feminin – Timp. – Varianta plural vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), conform bulgara vreme, limba sarba: vreme, limba rusa vremja. – Derivat vremelnic, adjectiv (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din limba slava (veche) vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adjectiv (temporal), înv; vremelnicește, adverb (în mod provizoriu), cuvant invechit; vremui, verb (a face vreme urîtă); avreme, adverb (efemer), secolul XVI, cuvant invechit