Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Geniu

1 * Cuvantul cu diacritice: géniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU, genii, substantiv neutru I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ Locutiune adjectiv De geniu = genial. 2. Fire, natură, caracter specific. II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău). III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etcetera – Din limba latina genius, franceza genie.

2 * Cuvantul cu diacritice: geniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: Geniu antonim: mediocritate, imbecil, nebunie

3 * Cuvantul cu diacritice: géniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU substantiv neutru I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etcetera (< limba latina genius, franceza genie)

4 * Cuvantul cu diacritice: géniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: geniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], art. geniul; plural genii, art. geniile (silabe -ni-i-)

5 * Cuvantul cu diacritice: géniu -i
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU² -i m. mit. Ființă supranaturală care se crede că influențează asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, limba franceza: genie

6 * Cuvantul cu diacritice: géniu -i
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU¹ -i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care oferă unei persoane calități creatoare deosebite. ♢ De - genial. 2) Persoană care posedă asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trăsături distinctive care formează esența unui lucru sau a unei ființe. -ul creației populare. 4) mil.: Trupe de - trupe specializate în executarea unor lucrări tehnice (poduri, fortificații etcetera). limba latina genius, franceza genie

7 * Cuvantul cu diacritice: géniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU¹ substantiv neutru I. 1. Talent, dispoziție naturală, capacitate de creație excepțională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană care are asemenea calități. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, ființă supranaturală (bună sau rea) care în credințele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pronume -niu, plural -ii. / < limba latina genius, conform limba italiana genio, franceza genie].

8 * Cuvantul cu diacritice: géniu
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: GENIU² substantiv neutru Specialitate militară, armă care se ocupă cu lucrări de fortificații, cu construirea de poduri etcetera; trupele care fac parte din această armă. [Pronume -niu. / < franceza genie, conform limba italiana genio].

9 * Cuvantul cu diacritice: géniu génii
Cuvantul fara diacritice: geniu

Definitie: geniu (genii), substantiv neutru – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Limba Latina genium (secolul XIX). – Derivat genial, adjectiv , din franceza; ingeniu, substantiv neutru, din limba latina ingenium; ingenios, adjectiv , din franceza ingenieux.