Geniu
Definitie, sens si explicatie
1Géniu, genii, substantiv neutru I.
1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ♢ Locutiune adjectiv De geniu = genial.
2. Fire, natura, caracter specific. Ii. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). Iii. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etcetera – Din limba latina Genius, franceza Genie.
1. Cea mai inalta treapta de inzestrare spirituala a omului, caracterizata printr-o activitate creatoare ale carei rezultate au o mare insemnatate; persoana care are o asemenea inzestrare. ♢ Locutiune adjectiv De geniu = genial.
2. Fire, natura, caracter specific. Ii. (Mitol.; azi in stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rau). Iii. Arma militara care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrarilor de fortificatii, de drumuri, de poduri etcetera – Din limba latina Genius, franceza Genie.
2Geniu antonim: mediocritate, imbecil, nebunie
3Géniu substantiv neutru I.
1. talent, dispozitie naturala, capacitate creatoare exceptionala, a dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana astfel inzestrata.
2. caracter specific.
Ii. spirit, demon, fiinta supranaturala care, in credintele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
Iii. specialitate militara, arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatii, drumuri, poduri etcetera (< limba latina genius, franceza genie)
1. talent, dispozitie naturala, capacitate creatoare exceptionala, a dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana astfel inzestrata.
2. caracter specific.
Ii. spirit, demon, fiinta supranaturala care, in credintele celor vechi, veghea asupra soartei unui om.
Iii. specialitate militara, arma care se ocupa cu executarea lucrarilor de fortificatii, drumuri, poduri etcetera (< limba latina genius, franceza genie)
4Geniu substantiv neutru [-niu pronume -niu], art. geniul; plural genii, art. geniile (silabe -ni-i-)
5Géniu2 -i m. mit.
Fiinta supranaturala care se crede ca influenteaza asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, limba franceza: genie
Fiinta supranaturala care se crede ca influenteaza asupra destinului cuiva; spirit protector. /lat. genius, limba franceza: genie
6Géniu1 -i m. 1) Totalitate a aptitudinilor spirituale superioare care ofera unei persoane calitati creatoare deosebite. ♢ De - genial. 2) Persoana care poseda asemenea aptitudini. 3) Ansamblu de trasaturi distinctive care formeaza esenta unui lucru sau a unei fiinte. -ul creatiei populare. 4) mil.: Trupe de - trupe specializate in executarea unor lucrari tehnice (poduri, fortificatii etcetera). /<lat. genius, franceza genie
7Géniu1 substantiv neutru I.
1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati.
2. Caracter specific. Ii. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pronume -niu, plural -ii. / < limba latina genius, conform limba italiana genio, franceza genie].
1. Talent, dispozitie naturala, capacitate de creatie exceptionala, rezultat al dezvoltarii maxime a facultatilor umane; persoana care are asemenea calitati.
2. Caracter specific. Ii. Spirit, demon, fiinta supranaturala (buna sau rea) care in credintele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pronume -niu, plural -ii. / < limba latina genius, conform limba italiana genio, franceza genie].
8Géniu2 substantiv neutru Specialitate militara, arma care se ocupa cu lucrari de fortificatii, cu construirea de poduri etcetera; trupele care fac parte din aceasta arma. [Pronume -niu. / < franceza genie, conform limba italiana genio].
9Geniu (genii), substantiv neutru –
1. Cea mai inalta treapta de inzestrare a omului. –
2. Spirit protector, duh.
Limba Latina genium (secolul Xix). – Derivat genial, adjectiv , din franceza; ingeniu, substantiv neutru, din limba latina ingenium; ingenios, adjectiv , din franceza ingenieux.
1. Cea mai inalta treapta de inzestrare a omului. –
2. Spirit protector, duh.
Limba Latina genium (secolul Xix). – Derivat genial, adjectiv , din franceza; ingeniu, substantiv neutru, din limba latina ingenium; ingenios, adjectiv , din franceza ingenieux.