Accesoriu, -ie, accesorii, adjectiv, substantiv neutru
Din franceză Accessoire, latină Accessorius.
DEX – dicționarul explicativ
Accesoriu2 accesorii neutru mai ales la plural
<latină accessorius, franceză accessoire
NODEX – noul dicționar explicativ
Accesoriu1 accesorie (accesorii) Care însoțește un element principal; suplimentar. [Silabe -riu]
<latină accessorius, franceză accessoire
NODEX – noul dicționar explicativ
Accesoriu, -ie adjectiv Care însoțește un element principal, fiind dependent de acesta.
DN – dicționar de neologisme
Încă 3 definiții din alte dicționare
Accesoriu, -ie I. adjectiv care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
II. adjectiv, substantiv neutru (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
(< franceză accessoire, latină accessorius)
MDN – marele dicționar de neologisme
Accesoriu substantiv neutru [-riu pronume -riu], articulat accesoriul; plural accesorii, articulat accesoriile (silabe -ri-i-)
DOOM – dicționarul ortografic
Accesoriu adjectiv masculin [-riu pronume -riu], feminin accesorie (silabe -ri-e); plural masculin și feminin accesorii
DOOM – dicționarul ortografic