Germanic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Germanic, -ă, germanici, -ce, adjectiv Care apartine sau care este caracteristic germanilor si popoarelor inrudite cu germanii, privitor la germani si la popoarele inrudite cu ei. ♢ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite in centrul si in nordul Europei, extinse cu vremea si in alte regiuni.
Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etcetera Filologie germanica = studiul limbilor si al literaturilor germanice. – Din franceza Germanique, limba latina Germanicus.
Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etcetera Filologie germanica = studiul limbilor si al literaturilor germanice. – Din franceza Germanique, limba latina Germanicus.
2Germanic, -ă adjectiv propriu germanilor. o limbi če = grup de limbi indo-europene vorbite in centrul si nordul Europei. (< franceza germanique, limba latina germanicus)
3Germanic adjectiv verifica cuvantul: german.
4Germanic adjectiv m., plural germanici; f. singular germanica, plural germanice
5Germanic -ca (-ci, -ce) Care apartine germanilor sau popoarelor inrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ♢ Limbi -ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul si din nordul Europei. Popoare -ce familie de popoare cuprinzand vechile triburi din care isi au originea germanii, englezii, scandinavii etcetera Filologie -ca filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile si culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, limba latina germanicus