Ghiftui
Definitie, sens si explicatie
1Ghiftui, ghiftuiesc, verb Iv.
Tranzitiv si reflexiv (Familiar si peior.) A da sa manance sau a manca extrem de mult, excesiv; a (se) indopa, a (se) imbuiba. – Etimologie necunoscuta
Tranzitiv si reflexiv (Familiar si peior.) A da sa manance sau a manca extrem de mult, excesiv; a (se) indopa, a (se) imbuiba. – Etimologie necunoscuta
2Ghiftui verb verifica cuvantul: imbuiba.
3Ghiftui verb, indicativ prezent l singular si 3 plural ghiftuiesc, imperfect 3 singular ghiftuia; conj. prezent 3 singular si plural ghiftuiasca
4A ghiftui -iesc tranzitiv familiar depr.
A hrani peste masura; a indopa; a supraalimenta; a supranutri. /Origine necunoscuta
A hrani peste masura; a indopa; a supraalimenta; a supranutri. /Origine necunoscuta
5Ghiftui (-uesc, ghiftuit), verb – A indopa, a imbuiba, a umple. – Varianta (invechit) biftui.
Creatie expresiva, conform bufte, chifti (Scriban, Arhiva, Xxix, 240).
Nu este probabila apropierea de limba germana Gift „otrava”, propusa de Draganu, Dacor., I,
316. – Derivat ghiftuiala, substantiv feminin (actiunea de a se ghiftui).
Creatie expresiva, conform bufte, chifti (Scriban, Arhiva, Xxix, 240).
Nu este probabila apropierea de limba germana Gift „otrava”, propusa de Draganu, Dacor., I,
316. – Derivat ghiftuiala, substantiv feminin (actiunea de a se ghiftui).