Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Ghioagă

1 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: GHIOAGĂ, ghioage, substantiv feminin 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. P.gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: GHIOAGĂ substantiv verifica cuvantul: bâtă, ciomag, măciucă.

3 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: GHIOAGĂ substantiv (IST.) (regional) nageac, (învechit) sopă. (- servea ca armă de luptă.)

4 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: ghioagă substantiv feminin (silabe ghioa-), g.-d. art. ghioagei; plural ghioage

5 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă -ge
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: GHIOAGĂ -ge f. 1) Băț lung și gros, cu măciulie la un capăt; bâtă; măciucă; ciomag. 2) înv. Armă primitivă de luptă, constând dintr-un astfel de băț. 3) Lovitură dată cu un asemenea băț. 4) Capătul bombat și ghintuit al unui buzdugan. [G.-D. ghioagei; Sil. ghioa-] limba latina clova

6 * Cuvantul cu diacritice: ghioágă ghioáge
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: ghioagă (ghioage), substantiv feminin – Măciucă. – Varianta (învechit) ghigă, ghegă, ghioacă. Mr. cl’oagă, gl’ogă. Origine obscură. Se pleacă de obicei de la limba latina clāva (Hasdeu, Col. lui Traian, III; DAR), al cărui rezultat ar fi ghie; pentru al doilea element nesatisfăcător explicat, conform buturugă, bîzdoagă, măciucă. Totuși, explicația nu este convingătoare; pare preferabil să se presupună un ghiob (‹ gheb?) cu varianta f., ca moț, moacă, boț, boacă; pentru variația consonantică, conform ghiborț, ghigorț, precum și ghidănac, substantiv neutru (Oltenia, măciucă), probabil în loc de ghibănac. Derivat din limba latina clāvica (Weigand, Jb., XII, 109; conform REW 1978 și Pascu, Beitrage, 9), din limba latina globica (Giuglea, Dacor., IV, 1554), sau din limba slava (veche) glogŭ (Miklosich, Consonantismus, II, 57), nu pare posibilă. Alb. kljokë trebuie să provină din mr.; bulgara gega (conform Romansky 105) și limba neogreaca: γλογίά „lance” depind evident de rom. – Derivat ghigar, substantiv masculin (învechit, porcar, cioban); ghiogar, substantiv masculin (bătăuș).

7 * Cuvantul cu diacritice: ghioagă
Cuvantul fara diacritice: ghioaga

Definitie: ghioagă, ghioage substantiv feminin palmă mare. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)