Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Glas

1 * Cuvantul cu diacritice: glas
Cuvantul fara diacritice: glas

Definitie: GLAS substantiv verifica cuvantul: cuvânt, știre, termen, veste, vorbă.

2 * Cuvantul cu diacritice: glas
Cuvantul fara diacritice: glas

Definitie: GLAS substantiv 1. cuvânt, grai, gură, voce, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace, (învechit) rost. (Încă nu i-am auzit -ul.) 2. verifica cuvantul: voce. 3. verifica cuvantul: ciripit. 4. verifica cuvantul: cânt. 5. verifica cuvantul: canon.

3 * Cuvantul cu diacritice: glas
Cuvantul fara diacritice: glas

Definitie: glas substantiv neutru, plural glasuri

4 * Cuvantul cu diacritice: glas -uri
Cuvantul fara diacritice: glas

Definitie: GLAS -uri n. 1) Sunet sau ansamblu de sunete emise de om cu ajutorul coardelor vocale; facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; grai. - puternic. - răgușit. ♢ Într-un - toți deodată. A da - a) a striga; b) a exprima (verbal sau în scris). A ridica -ul a se răsti. A căpăta (sau a prinde) - a căpăta curaj. A-i pieri (sau a i se stinge) -ul a) a nu mai putea să vorbească; b) a nu mai avea ce răspunde; a se da bătut. 2) mai ales la plural Murmur produs de mai multe persoane ce vorbesc concomitent. 3) Sunet sau ansamblu de sunete scoase de păsări sau de animale. 4) fig. Zgomot produs de unele fenomene naturale. -ul apelor. 5) fig. Sunet produs de un instrument muzical. - de vioară. limba slava (veche) glasu

5 * Cuvantul cu diacritice: glas glásuri
Cuvantul fara diacritice: glas

Definitie: glas (glasuri), substantiv neutru – 1. Cuvînt. – 2. Limbaj, cuvînt. – 3. (Înv.) Veste. – 4. (Înv.) Urare. – 5. Gamă la muzica orientală. – Megl. glas. Sl. glasŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 95), conform bulgara glas, ceh. hlas, pol. glos, limba rusa golos. – Derivat glăsi, verb (învechit, a vorbi, a spune; cuvant invechit, a cînta; Trans., a plînge, a se jelui), din limba slava (veche) glasiti; glasnic, adjectiv (învechit, faimos, celebru; cuvant invechit, vocal); neglasnic, adjectiv (învechit, consonant); glăsui, verb (a vorbi, a rosti, a spune; a cînta, a plînge, a se jelui); glăsuitor, adjectiv (sonor); conglăsui, verb (a vorbi în același timp; a coincide), format pe baza franceza consonner; conglăsuitor, adjectiv (conform).