Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Greu grea

1 * Cuvantul cu diacritice: greu grea
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU, GREA, grei, grele, adjectiv , GREU, adverb , substantiv neutru I. Adjectiv 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă; care are greutate (mare); care cântărește mult. Corp greu. ♢ Aur greu = aur masiv. Artilerie grea = artilerie care are în dotarea unităților sale tunuri și obuziere de mare calibru. Industrie grea = totalitatea ramurilor industriale care produc în general mijloace de producție. (Sport) Categorie grea = categorie în care intră boxerii, luptătorii, halterofilii etcetera cu cea mai mare greutate. ♢ Expresie Pas greu = moment dificil, inițiativă plină de greutăți. Bani grei = sumă mare de bani. Cuvânt greu = cuvânt decisiv. 2. Care este împovărat, îngreuiat, încărcat. Sac greu. ♢ Familie (sau casă) grea = familie numeroasă și greu de întreținut. ♦ (Pop.; la f.) Gravidă. ♦ (Despre nori) De culoare neagră, aducător de ploaie și de furtună. II. Adjectiv 1. (Despre părți ale corpului) Care pare că apasă (din cauza oboselii, bolii, stării sufletești etcetera). Are capul greu. ♢ Expresie A-i fi (cuiva) inima grea = a fi îngrijorat, îndurerat; a avea presimțiri rele. A avea mână grea = a) a lovi tare cu palma sau cu pumnul; b) (familiar; despre medici) a lucra neîndemânatic, grosolan, producând dureri pacienților. 2. (Despre alimente) Care produce ușor indigestie; care se asimilează cu greutate. 3. (Despre mirosuri) Care produce o senzație de neplăcere, de insuficiență respiratorie etcetera; (despre aer) care miroase rău; încărcat; prin extensiune apăsător, copleșitor. ♢ Atmosferă grea = atmosferă apăsătoare care precedă declanșarea unei furtuni, unei ploi torențiale; figurat atmosferă încărcată de griji, de certuri etcetera ♦ (Despre somn) Adânc. 4. (Despre noapte, ceață etcetera) Dens, compact. III. Adjectiv 1. Care se face cu greutate, care cere eforturi mari; anevoios. Muncă grea. ♦ (Despre drumuri) Care poate fi străbătut cu greutate. ♦ Care se înțelege, se învață cu eforturi deosebite. Poezie grea. 2. (Despre suferințe, necazuri, împrejurări etcetera) Care se suportă cu mari suferințe, cu mare greutate; (despre boli) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă; grav. ♢ Zile grele sau viață grea = trai anevoios, plin de lipsuri. Lovitură grea = lovitură morală dureroasă. ♢ Expresie (Adverbial) Greu la deal cu boii mici sau greu la deal și greu la vale, se spune când cineva este silit să facă față unei situații dificile cu posibilități (materiale) reduse. ♦ (Despre insulte, pedepse etcetera) Serios, grav. ♢ Vorbă grea = insultă, jignire. IV. Adv. 1. Cu greutate (mare), cu toată greutatea. S-a lăsat greu. ♢ Expresie A-i cădea (cuiva) greu la stomac = a-i produce (cuiva) indigestie. ♦ Mult (din punctul de vedere al greutății, cantității). Cântărește greu. 2. În mod dificil, anevoios, cu dificultate, cu trudă; anevoie. Muncește greu. ♢ Expresie A-i fi greu (să)... = a simți dificultatea inițierii unei acțiuni. A-i veni (cuiva) greu (să...) = a-i fi neplăcut (să...), a-i displăcea; a se jena (să...). A-i fi greu (de cineva sau de ceva) = a) a-i fi silă, a fi sătul (de cineva sau de ceva); b) a se rușina (de cineva sau de ceva). A-i fi (sau a o duce) greu = a trăi în lipsuri materiale, a avea o situație materială precară. ♦ Încet (și neplăcut). Orele trec greu. 3. Rău, grav, tare. E greu bolnavă. ♢ Expresie A ofta (sau a suspina) greu = a ofta (sau a suspina) din adâncul inimii, profund (de durere, necaz etcetera). A plăti greu = a) a plăti scump, cu mari sacrificii; b) a nu plăti la timp. V. Substantiv neutru: 1. Greutate, dificultate; împrejurare dificilă; impas. ♢ Locutiune adverb Din greu = a) cu mult efort, întâmpinând mari dificultăți; b) adânc, profund. La greu = când este vorba de o treabă anevoioasă. A greu = cu neplăcere. ♢ Expresie Acu-i greul = a sosit momentul decisiv. A da de greu = a întâmpina greutăți. 2. Povară, sarcină; prin extensiune partea cea mai grea, cea mai dificilă a unei munci, a unei situații etcetera 3. Partea mai numeroasă dintr-un ansamblu de elemente; gros. Greul armatei. – Limba Latina grevis (= gravis).

2 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: Greu antonim: ușor, lesne

3 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU substantiv verifica cuvantul: gros, mulțime.

4 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU adjectiv , s., adverb 1. adjectiv (învechit și reg.) povarnic. (Un obiect foarte -.) 2. substantiv verifica cuvantul: povară. 3. adverb mult. (Pachetul atârna, cântărește -.) 4. adjectiv verifica cuvantul: încărcat. 5. adjectiv verifica cuvantul: împovărat. 6. adjectiv adânc, compact, dens, des, gros. (Ceață -.) 7. adjectiv verifica cuvantul: indigest. 8. adjectiv verifica cuvantul: neplăcut. 9. adjectiv verifica cuvantul: irespirabil. 10. adjectiv verifica cuvantul: profund. 11. adjectiv verifica cuvantul: dificil. 12. substantiv dificultate, greutate. (A dus tot -ul acțiunii.) 13. adjectiv verifica cuvantul: dificil. 14. substantiv verifica cuvantul: încercare. 15. adjectiv verifica cuvantul: dificil. 16. adverb verifica cuvantul: difIcil. 17. adjectiv anevoios, mizerabil, necăjit, prost, rău, (învechit și popular) necăjos. (A dus un trai -.) 18. adjectiv apăsător, chinuit, rău. (O viață -.) 19. adjectiv verifica cuvantul: apăsător. 20. adjectiv verifica cuvantul: aspru. 21. adjectiv verifica cuvantul: critic. 22. adjectiv verifica cuvantul: grav. 23. adverb verifica cuvantul: grav. 24. adjectiv verifica cuvantul: critic. 25. adjectiv complicat, dificil. (O problemă - la matematică.) 26. adjectiv verifica cuvantul: anevoios. 27. adverb verifica cuvantul: abia. 28. adverb anevoie, (prin Transilvania) sichiș. (I-a restituit - împrumutul.) 29. adjectiv aspru, brutal, tare, violent, (figurativ) dur. (Vorbe -ele.) 30. adverb verifica cuvantul: încet.

5 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: greu adjectiv m., plural grei; f. singular grea, art. greaua, g.-d. art. grelei, plural grele

6 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: greu substantiv neutru, art. greul

7 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU³ n. 1) Ambianță nefavorabilă. A învinge -l. A fugi de -. ♢ Din - a) cu mare efort; b) cu intensitate; adânc; profund. La - unde se cere multă muncă. A da de - a întâmpina greutăți. 2) Muncă grea și istovitoare; trudă. ♢ A duce -l a face ce este mai greu. limba latina grevis

8 * Cuvantul cu diacritice: greu grea grei gréle
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU² grea (grei, grele) 1) (în opoziție cu ușor) Care cântărește mult; de greutate mare. ♢ Artilerie grea artilerie înzestrată cu tunuri de mare calibru și de mare greutate. Industrie grea. v. INDUSTRIE. Categorie grea categorie de sportivi (luptători, boxeri, halterofili) cu cea mai mare greutate. Pas - pas hotărâtor. Cuvânt - cuvânt decisiv. Bani grei bani mulți. A avea mână grea, (a fi - la mână) a) a avea mână puternică; b) a face ceva fără îndemânare. 2) Care este încărcat (cu ceva). Livadă grea de rod. ♢ Nori grei nori întunecați, care aduc furtună. 3) (despre părți ale corpului) Care pare că apasă cu greutate, provocând o senzație neplăcută. A avea picioarele grele de oboseală. ♢ Somn - somn profund. A avea (sau a-i fi) inima grea a) a fi îndurerat; b) a se îngrijora. 4) pop. (despre femei) Care este gravidă; însărcinată. 5) (despre alimente) Care se asimilează îndelung și anevoios. 6) (despre miros) Care este neplăcut. 7) (despre aer) Care stă neîmprospătat de mult timp; stătut; închis. 8) (despre sentimente, suferințe etcetera) Care este dificil de suportat; care apasă; apăsător. ♢ Atmosferă grea a) atmosferă înăbușitoare (care prevestește ploaie); b) atmosferă, stare de spirit apăsătoare, datorită grijilor, neînțelegerilor. 9) Care cere mari eforturi; dificil. Însărcinare grea. Problemă grea. ♢ A fi - de (sau la) cap v. CAP. Viață grea viață plină de lipsuri. 10) (despre boli, răni etcetera) Care prezintă un pericol; periculos. 11) Care se caracterizează printr-un moment de criză; critic. Situație grea. Vremuri grele. ♢ Iarnă grea iarnă lungă și geroasă. 12) (despre insulte, pedepse etcetera) Care poate avea consecințe serioase. limba latina grevis

9 * Cuvantul cu diacritice: greu
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: GREU¹ adverb 1) Cu mari eforturi. A citi -. A trăi -. ♢ A-i veni - a) a-i fi neplăcut; b) a ezita. 2) Încet și cu osteneală. Timpul trece -. 3) Cu (toată) greutatea; greoi. A se lăsa - pe pat. 4) Foarte tare; rău; grav. A fi - bolnav. limba latina grevis

10 * Cuvantul cu diacritice: gréu -éa
Cuvantul fara diacritice: greu

Definitie: greu (-ea), adjectiv – 1. Grav, cu greutate. – 2. Grav, serios, de temut. – 3. Important, mare, numeros. – 4. Dificil, anevoios. – 5. Supărător. – 6. Adînc. – 7. Aspru, dur, tăios. – 8. (Adj. f.) Însărcinată, gravidă. – 9. (Adv.) Anevoie, dificil, cu mare efort. – 10. (Înv.) Rău, detestabil. – 11. (S.m.) Greutate, povară, chin. – Mr. greu, greao; megl. greu, gręo; istr. greu, grę. Limba Latina gravis, prin intermediul unei forme popular grevis (Diez, I, 223; Densusianu, Hlr., 504; Pușcariu 735; Candrea-Dens., 756; Philippide, Principii, 33; REW 3855; DAR; Rosetti, I, 57), conform limba italiana greve, prov., cat., gal. greu, franceza grief, sp., port. grave. Este dublet al lui grav, adjectiv , din franceza grave; pentru semantismul sensului 8, conform limba latina gravida. Schimbarea de terminație se explică de către Candrea, Elements, 19, prin paralelismul cu mea – meu, considerîndu-se, deci, grea ca punct de plecare; Pascu, Beitrage, 17, preferă de la un limba latina grevus. Derivat greoi, adjectiv (care se mișcă cu greu, lipsit de vioiciune, mocăit), cu sufix -oi; greutate, substantiv feminin (însușirea unui corp de a fi greu; povară; dificultate; importanță, gravitate; putere, eficacitate; lest; halteră; asprime; gros, parte cea mai importantă, majoritatea), cu sufix -(t)ate, ca în puținătate, singurătate, străinătate (der. directă dintr-un limba latina grevitatēm, pe care o propun Pușcariu 736; Candrea-Dens., 757 și DAR, pare mai puțin probabilă); greime (var. greuime), substantiv feminin (învechit, greutate, povară); greuință, substantiv feminin (învechit, greutate); greumînt, substantiv neutru (învechit, chin); greunătate, substantiv feminin (Trans., greutate); îngreuia, verb (a agrava, a încărca, a face mai greu; a copleși, a împovăra; a încurca, a stînjeni; cuvant invechit, a deranja; a lăsa grea o femeie), de la greu sau după DAR de la greoi (după Pușcariu 858 și Candrea-Dens., 759, din limba latina ingrevāre; după REW 4428, de la ingraviāre); îngreuietor, adjectiv (copleșitor, împovărător); îngreuna, verb, cu aceleași sensuri ca îngreuia, al cărui dublet expresiv pare a fi pe baza sufix -uni, -una, conform miau › mieuna, schiau › scheuna (după Pușcariu 859; Candrea-Dens., 760 și DAR, de la un limba latina ingrevĭnāre); îngreunător, adjectiv (copleșitor; agravant); greunatic, adjectiv (Trans. de Vest, corpolent); îngreutăți, verb (a împovăra, a îngreuna), de la greutate; îngreca, verb (a împovăra, a lăsa grea; a concepe, a zămisli), der. expresiv de la greu, conform mr., megl. (a)ngrec, (a)ngricare (după Pușcariu 857; Candrea-Dens., 861 și DAR, din limba latina ingrevĭcāre). Drăganu, Dacor., IV, 741 îl cita pe grăcina, verb (Oltenia, a suporta, a suferi), cuvînt rar, pe care îl derivă dintr-un limba latina ingrevĭcĭnāre, a cărui explicare pare dificil de admis.