Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Grindă

1 * Cuvantul cu diacritice: gríndă
Cuvantul fara diacritice: grinda

Definitie: GRINDĂ, grinzi, substantiv feminin Element de construcție din lemn, oțel, beton armat etcetera, cu lungimea mare în raport cu celelalte dimensiuni, folosit de obicei la asigurarea rezistenței unei construcții. – Din limba slava (veche) grenda.

2 * Cuvantul cu diacritice: gríndă
Cuvantul fara diacritice: grinda

Definitie: GRINDĂ substantiv (CONSTR.) bârnă, stâlp, (învechit și popular) pociumb, (popular) șarampoi, (prin Olt. și Banat) bălvan, (Transilvania) șaf, (Maram.) șaranț, (Transilvania, Maram. și Bucovina) șoș, (Maram., Transilvania, Banat și Olt.) șteamp, (Oltenia, Banat și Transilvania) ștenap. (O - din schelăria unei case.)

3 * Cuvantul cu diacritice: gríndă
Cuvantul fara diacritice: grinda

Definitie: grindă substantiv feminin, g.-d. art. grinzii; plural grinzi

4 * Cuvantul cu diacritice: gríndă -zi
Cuvantul fara diacritice: grinda

Definitie: GRINDĂ -zi f. Element de construcție (din lemn, beton armat, oțel), având lungimea mai mare în raport cu celelalte dimensiuni, care, pus la o construcție, servește drept piesă de rezistență. ♢ A însemna (sau a încresta) în - (ceva) a însemna pentru a nu uita ceva (important). [G.-D. grinzii] limba slava (veche) grenda

5 * Cuvantul cu diacritice: gríndă -de
Cuvantul fara diacritice: grinda

Definitie: grindă (-de), substantiv feminin – 1. Bîrnă. – 2. Raft, poliță. – Mr. grendă, megl. grindă. Sl. gręda (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 148; Cihac, II, 129; Iordan, Dift., 108; Conev 80; Byhan 313), conform bulgara greda, limba sarba:, cr. greda, lituan. grinda, mag. gerend(a), limba neogreaca: γρέντα. Este dublet al lui grind, substantiv neutru (banc de nisip; dună; colină, dîmb), din limba slava (veche) grędŭ, varianta de la gręda. Ambele cuvinte apar numai în limba slava (veche), cu sensul de „bîrnă”, dar trebuie să-l fi avut și pe cel de „banc de nisip”, care s-a păstrat, pe lîngă grind, limba sarba: greda (Berneker 348; DAR; după Skok 70, grind provine din limba sarba: greda, al cărui fonetism nu pare posibil; pentru Diculescu 183, din limba germana medie de sus grinte, conform Scriban). Conform: și gresie. Derivat grindar, substantiv neutru (grindă principală); grindărie, substantiv feminin (tîmplărie); grindiș, substantiv neutru (osatură, schelet; schelărie; esplanadă; îngrămădire de nisip); după Graur, BL, V, 83, trebuie distinse două cuvinte diferite, unul der. de la grind și altul de la grindă. Această distincție pare inutilă deoarece grind și grindă apar și ca un cuvînt unic în grind „ax” și în grindei, substantiv neutru (ansamblul grinzilor; inima căruței; ax; arbore; esplanadă; dîmb), de la grind cu sufix -ei (după Cihac, II, 129, din mag. gerendely; după Cancel 17, din bulgara grendelĭ; pentru DAR, dintr-un limba slava (veche) gręndelĭ). Grindel, substantiv masculin (peștișor, Cobitus barbulata) pare un sing. reconstituit pe baza plural grindei (DAR; după Lacea, Dacor., III, 752, din săs. Grendel). – Din rom. trebuie să provină formele limba slava (veche), care reprezintă etimonul nazalizat, cum sînt bulgara gri(e)nda (Capidan, Raporturile, 222) și rut. grynda (Candrea, Elemente, 402).