Definitie Groapă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GroapĂ, gropi, substantiv feminin Gaura, cavitate (mai adanca) in pamant. ♢ Expresie A da in gropi (de prost ce e), se spune despre un om foarte prost. ♦ Mormant; prin extensiune moarte. ♢ Expresie A sapa (cuiva) groapa = a unelti (impotriva cuiva).
A fi cu un picior in groapa = a fi aproape de moarte. – Conform: limba albaneza g r o p ë.

Varianta definitie 2: GroapĂ substantiv
1. (Mold. si Bucovina) borta, (invechit) foasa. (O - adanca in pamant.)
2. (GEOGR.) groapa abisala = depresiune oceanica, fosa abisala.
3. verifica cuvantul: mormant.

Varianta definitie 3: Groapa substantiv feminin, g.-d. art. gropii; plural gropi

Varianta definitie 4: GroapĂ gropi f. 1) Gaura mare in pamant. ♢ Da in gropi de prost (ce e) sau Prost de da in gropi foarte prost. 2) Sapatura in pamant pentru inhumarea celor decedati. ♢ A fi cu un picior in - a fi aproape de moarte. A sapa -a cuiva a unelti contra cuiva. [G.-D. Gropii] /Cuv. autoht.

Varianta definitie 5: Groapa (gropi), substantiv feminin –
1. Mormint. –
2. Groapa comuna. –
3. Șant, gaura, put. –
4. (Înv.) Hambar in pamint. – Mr. megl. groapa.
Origine necunoscuta.
Opiniile legate de istoria acestui cuvint au variat mult; considerat autohton de Miklosich, Slaw.
Elem., 9, si der. din limba albaneza gropë de Meyer 131; Meyer, Alb.
St., IV, 54; DAR; Philippide, II, 715; Capidan, Raporturile, 532; Rosetti, II,
117. Dupa altii, din limba slava (veche) grobŭ, bulgara grob (Pascu, II, 193; Conev 42), conform bulgara groba „lada pentru gunoi”, grobar „groapa”.
În sfirsit, prezenta calabr. grupa, (g)rubu, (g)rupu „gaura” a fost explicata de Rohlfs pe baza limba greaca (veche) τρύπη, trecut la *τρόπον; aceasta ipoteza a fost reluata din punctul de vedere al rom. de Skok, ZRPh., LIV,
483. Este posibil sa fie vorba in rom. de un imprumut din limba slava (veche), al carui rezultat ar fi *grop, plural gropi, cu sing. reconstituit.
Cuvintul limba slava (veche), bazat pe limba germana Grube, Grabe (conform limba sarba: graba, secolul XV, la Daničič, III, 351), a dat si alte rezultate in rom., conform grobiste, pogrebanie.
Alb. gropë, care s-ar putea cu greu explica prin limba slava (veche), ar proveni in acest caz din rom.
Totusi, ideea unei proveniente romanice nu trebuie sa fie exclusa, chiar daca explicatia din calabr. n-ar parea suficienta.
Derivat gropita, substantiv feminin (dim. al lui groapa; adincitura in barba sau obraji); gropana, substantiv feminin (sant, groapa); gropis, substantiv neutru (teren abrupt); gropos, adjectiv (plin de gropi); gropanos, adjectiv (plin de gropi); gropar, substantiv masculin (persoana care sapa gropi pentru morminte); gropareasa, substantiv feminin (nevasta de gropar); ingropa, verb (a inmorminta; a ascunde; a acoperi ceva cu pamint; a infige); ingropator, substantiv masculin (gropar); ingropatoare, substantiv feminin (invechit, inmormintare); ingropaciune, substantiv feminin (inmormintare); ingropatura, substantiv feminin (invechit, inmormintare); desgropa, verb (a exhuma, a scoate din pamint); gropila, verb reflexiv (despre drumuri, a desfunda); gropilos, adjectiv (plin de gropi); gropnita (var. grobnita), substantiv feminin (mormint, bolta, cripta; groapa, depozit de cereale sub pamint), din limba slava (veche), bulgara grobnica (Miklosich, Slaw.
Elem., 18; Miklosich, Lexicon, 143); grobnic, substantiv neutru (mormint, cripta; giulgiu), conform limba slava (veche) grobinŭ „sepulcral”.

Varianta definitie 6: Groapa, gropi substantiv feminin (toxic) lingura folosita de consumatorii de opiu si heroina pentru incalzirea drogului inhalat sau injectat ulterior. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)