Definitie Groază - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: GroazĂ substantiv feminin
1. Emotie puternica si violenta provocata de un lucru infiorator, de un pericol mare, de o nenorocire etcetera ♦ (Concretizat) Persoana sau lucru care ingrozeste.
2. Figurativ (În sintagma) O groaza (de...) = o multime, o cantitate mare (de...). – Din limba slava (veche) Groza.

Varianta definitie 2: GroazĂ substantiv verifica cuvantul: duium, gramada, multime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

Varianta definitie 3: GroazĂ substantiv incrancenare, infiorare, infricosare, ingrozire, inspaimantare, oroare, spaima, teroare, (invechit si popular) otarare, (invechit si reg.) scarba, (regional) infricare, palitura, (invechit) spaimantare, spaiman-tatura, (figurativ) cutremur. (Simte o - teribila.)

Varianta definitie 4: Groaza substantiv feminin, g.-d. art. groazei

Varianta definitie 5: GroazĂ f. 1) Spaima foarte mare. A inmarmuri de -. 2) fig. (despre fiinte, lucruri) Multime mare; grozavenie; sumedenie; puzderie. [G.-D. Groazei] /<sl. groza

Varianta definitie 6: Groaza (-ze), substantiv feminin –
1. Teroare, spaima. –
2. Multime, puaderie, cantitate mare.
Sl. (bg., limba sarba:) groza (Miklosich, Slaw., Elem., 18; Cihac, II, 130); sensul 2 apare si in slov. (conform amar, si sp. de miedo). – Derivat grozav, adjectiv (cumplit; oribil; minunat, excelent; urias, nemaipomenit), conform bulgara grozav; grozliv, adjectiv (invechit, ingrozitor), conform limba rusa grozlivyĭ „amenintator”; groaznic (varianta Moldoveneasca groznic), adjectiv (oribil, inspaimintator), conform limba slava (veche) groznyĭ; groznicie, substantiv feminin (oroare); grozavnic, adjectiv (invechit, inspaimintator); grozniceste, adverb (ingrozitor); grozavi, verb reflexiv (invechit, a ameninta; a privi cu ferocitate; a deveni cumplit sau excelent); grozavie, substantiv feminin (monstruozitate; ferocitate; oroare; teroare); grozavenie, substantiv feminin (oroare; fanfaronada); ingrozi, verb (a speria, a inspaiminta; a ameninta); ingrozitor, adjectiv (cumplit, oribil); ingrozitura (var. ingroziciune), substantiv feminin (invechit, oroare).