Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Grui

1 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: GRUI, gruiuri (gruie), substantiv neutru (Regional) 1. Pisc sau coastă de deal. 2. Deal mic; colină¹, delușor, movilă. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: GRUI substantiv verifica cuvantul: colină, delușor, furcă, măgură, movilă, pisc.

3 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: grui substantiv neutru, art. gruiul; plural gruiuri/gruie

4 * Cuvantul cu diacritice: grui -ie
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: GRUI -ie n. 1) Ridicătură de pământ naturală de formă conică, mai mică decât un deal, întâlnită în regiunile de șes sau de podiș; movilă. 2) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; coastă de deal; costișă; pantă; povârniș. [Plural și gruiuri] limba latina grunnium.

5 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: GRUI substantiv neutru verifica cuvantul: gruie.

6 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: grui¹, grui, substantiv masculin (regional) cocor.

7 * Cuvantul cu diacritice: grui
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: grui², gruiuri, substantiv neutru (regional) 1. pisc, deal, colină, dâmb. 2. piscul carului; botul saniei. 3. cârlig în chei, de care se leagă bărcile.

8 * Cuvantul cu diacritice: grúi grúi
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: grui (grui), substantiv masculin – (Trans.) Cocor. – Varianta grue. Limba Latina grūs, grūem (Pușcariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR).

9 * Cuvantul cu diacritice: grúi -i
Cuvantul fara diacritice: grui

Definitie: grui (-i), substantiv neutru – 1. 1. Movilă, colină, delușor. – 2. Dulap de loitră la căruță. – Varianta (rar) gruńu. Mr. gruńu „bărbie”. Limba Latina grunnium „rît de porc”, conform franceza groin (Candrea; Scriban); din limba latina grunnire „a grohăi”. Semantismul prezintă un paralelism absolut cu bot și rît. În privința fonetismului, varianta (atestată în Revista critică, III, 156), și mr., ca și împrumuturile din limba slava (veche), indică limpede evoluția cuvîntului. După Papahagi, Notițe, 25, din limba latina grumus „movilă”, trecut la grumeus. Pascu, I, 109 și Arch. Rom., VI, 214, pleacă de la un tracic goroneum, reprezentant al unei rădăcini gor-, ca în limba slava (veche) gora „pădure”. Spitzer, Archiv., CXXXIV, 134, propune un limba latina (c)oronium, de la corona; J. Bruch, Archiv., CXXXXV, 416, lat grunium, și Joh. Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman. Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gîndește la un cuvînt alpin, același care ar fi dat franceza groin. Conform: și Bărbulescu, Archiva, XLV, 291-3. Derivat gruieț, substantiv neutru (colină); gruios, adjectiv (povîrnit). Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb. St., IV, 96).