Grui
Definitie, sens si explicatie
1Grui, gruiuri (gruie), substantiv neutru (Regional)
1. Pisc sau coasta de deal.
2. Deal mic; colina1, delusor, movila. – Etimologie necunoscuta
1. Pisc sau coasta de deal.
2. Deal mic; colina1, delusor, movila. – Etimologie necunoscuta
2Grui substantiv verifica cuvantul: colina, delusor, furca, magura, movila, pisc.
3Grui substantiv neutru, art. gruiul; plural gruiuri/gruie
4Grui -ie n. 1) Ridicatura de pamant naturala de forma conica, mai mica decat un deal, intalnita in regiunile de ses sau de podis; movila. 2) Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta de deal; costisa; panta; povarnis. [Plural si Gruiuri] /<lat. grunnium.
5Grui substantiv neutru verifica cuvantul: Gruie.
6Grui1, grui, substantiv masculin (regional) cocor.
7Grui2, gruiuri, substantiv neutru (regional)
1. pisc, deal, colina, damb.
2. piscul carului; botul saniei.
3. carlig in chei, de care se leaga barcile.
1. pisc, deal, colina, damb.
2. piscul carului; botul saniei.
3. carlig in chei, de care se leaga barcile.
8Grui (grui), substantiv masculin – (Trans.) Cocor. – Varianta grue.
Limba Latina grūs, grūem (Puscariu 742; Candrea-dens., 770; Dar).
Limba Latina grūs, grūem (Puscariu 742; Candrea-dens., 770; Dar).
9Grui (-i), substantiv neutru –
1.
1. Movila, colina, delusor. –
2. Dulap de loitra la caruta. – Varianta (rar) gruńu.
Mr. gruńu „barbie”.
Limba Latina grunnium „rit de porc”, conform franceza groin (Candrea; Scriban); din limba latina grunnire „a grohai”.
Semantismul prezinta un paralelism absolut cu bot si rit.
În privinta fonetismului, varianta (atestata in Revista critica, Iii, 156), si mr., ca si imprumuturile din limba slava (veche), indica limpede evolutia cuvintului.
Dupa Papahagi, Notite, 25, din limba latina grumus „movila”, trecut la *grumeus.
Pascu, I, 109 si Arch.
Rom., Vi, 214, pleaca de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei radacini gor-, ca in limba slava (veche) gora „padure”.
Spitzer, Archiv., Cxxxiv, 134, propune un limba latina *(c)oronium, de la corona; J. Brüch, Archiv., Cxxxxv, 416, lat *grunium, si Joh.
Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman.
Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gindeste la un cuvint alpin, acelasi care ar fi dat franceza groin.
Conform: si Barbulescu, Archiva, Xlv, 291-
3. Derivat gruiet, substantiv neutru (colina); gruios, adjectiv (povirnit).
Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb.
St., Iv, 96).
1.
1. Movila, colina, delusor. –
2. Dulap de loitra la caruta. – Varianta (rar) gruńu.
Mr. gruńu „barbie”.
Limba Latina grunnium „rit de porc”, conform franceza groin (Candrea; Scriban); din limba latina grunnire „a grohai”.
Semantismul prezinta un paralelism absolut cu bot si rit.
În privinta fonetismului, varianta (atestata in Revista critica, Iii, 156), si mr., ca si imprumuturile din limba slava (veche), indica limpede evolutia cuvintului.
Dupa Papahagi, Notite, 25, din limba latina grumus „movila”, trecut la *grumeus.
Pascu, I, 109 si Arch.
Rom., Vi, 214, pleaca de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei radacini gor-, ca in limba slava (veche) gora „padure”.
Spitzer, Archiv., Cxxxiv, 134, propune un limba latina *(c)oronium, de la corona; J. Brüch, Archiv., Cxxxxv, 416, lat *grunium, si Joh.
Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman.
Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gindeste la un cuvint alpin, acelasi care ar fi dat franceza groin.
Conform: si Barbulescu, Archiva, Xlv, 291-
3. Derivat gruiet, substantiv neutru (colina); gruios, adjectiv (povirnit).
Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb.
St., Iv, 96).