Definitie Grui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Grui, gruiuri (gruie), substantiv neutru (Regional)
1. Pisc sau coasta de deal.
2. Deal mic; colina1, delusor, movila. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Grui substantiv verifica cuvantul: colina, delusor, furca, magura, movila, pisc.

Varianta definitie 3: Grui substantiv neutru, art. gruiul; plural gruiuri/gruie

Varianta definitie 4: Grui -ie n. 1) Ridicatura de pamant naturala de forma conica, mai mica decat un deal, intalnita in regiunile de ses sau de podis; movila. 2) Portiune de teren cu suprafata inclinata; coasta de deal; costisa; panta; povarnis. [Plural si Gruiuri] /<lat. grunnium.

Varianta definitie 5: Grui substantiv neutru verifica cuvantul: Gruie.

Varianta definitie 6: Grui1, grui, substantiv masculin (regional) cocor.

Varianta definitie 7: Grui2, gruiuri, substantiv neutru (regional)
1. pisc, deal, colina, damb.
2. piscul carului; botul saniei.
3. carlig in chei, de care se leaga barcile.

Varianta definitie 8: Grui (grui), substantiv masculin – (Trans.) Cocor. – Varianta grue.
Limba Latina grūs, grūem (Puscariu 742; Candrea-Dens., 770; DAR).

Varianta definitie 9: Grui (-i), substantiv neutru –
1.
1. Movila, colina, delusor. –
2. Dulap de loitra la caruta. – Varianta (rar) gruńu.
Mr. gruńu „barbie”.
Limba Latina grunnium „rit de porc”, conform franceza groin (Candrea; Scriban); din limba latina grunnire „a grohai”.
Semantismul prezinta un paralelism absolut cu bot si rit.
În privinta fonetismului, varianta (atestata in Revista critica, III, 156), si mr., ca si imprumuturile din limba slava (veche), indica limpede evolutia cuvintului.
Dupa Papahagi, Notite, 25, din limba latina grumus „movila”, trecut la *grumeus.
Pascu, I, 109 si Arch.
Rom., VI, 214, pleaca de la un tracic *goroneum, reprezentant al unei radacini gor-, ca in limba slava (veche) gora „padure”.
Spitzer, Archiv., CXXXIV, 134, propune un limba latina *(c)oronium, de la corona; J. Brüch, Archiv., CXXXXV, 416, lat *grunium, si Joh.
Hubschmidt, Alpenwörter roman. u. vorroman.
Ursprungs, Berna, 1951, p. 14, se gindeste la un cuvint alpin, acelasi care ar fi dat franceza groin.
Conform: si Barbulescu, Archiva, XLV, 291-
3. Derivat gruiet, substantiv neutru (colina); gruios, adjectiv (povirnit).
Din rom. provine rut. gruny, chruny (Miklosich, Wander., 16), ceh. gruň (Meyer, Alb.
St., IV, 96).