Grumaz
Definitie, sens si explicatie
1Grumaz, grumaji [(invechit) grumazi], substantiv masculin
1. (Popular) Gat; p. restr. cerbice, ceafa. ♢ Expresie A-si pleca grumazul (in fata cuiva) = a se umili; a se lasa robit.
A-si indoi grumazul = a renunta la lupta, a se socoti invins.
A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva.
2. (Rar) Gatlej.
3. (Rar) Partea mai ingusta a unor obiecte, asemanatoare cu gatul (1). – Conform: limba albaneza g u r m a z, g ë r m a z.
1. (Popular) Gat; p. restr. cerbice, ceafa. ♢ Expresie A-si pleca grumazul (in fata cuiva) = a se umili; a se lasa robit.
A-si indoi grumazul = a renunta la lupta, a se socoti invins.
A pune piciorul pe grumazul cuiva = a robi, a subjuga pe cineva.
2. (Rar) Gatlej.
3. (Rar) Partea mai ingusta a unor obiecte, asemanatoare cu gatul (1). – Conform: limba albaneza g u r m a z, g ë r m a z.
2Grumaz substantiv verifica cuvantul: beregata, gatlej.
3Grumaz substantiv (Anatomie)
1. verifica cuvantul: ceafa.
2. verifica cuvantul: gat.
1. verifica cuvantul: ceafa.
2. verifica cuvantul: gat.
4Grumaz substantiv masculin, plural grumaji
5Grumaz -ji m. (la oameni si la animale) Parte posterioara a gatului; ceafa; cerbice. ♢ A-si pleca -zul (in fata cuiva) a se umili in fata cuiva. A indoi -zul a pune in dependenta pe cineva; a subjuga. /Cuv. autoht.
6Grumaz (-zi), substantiv neutru –
1. (Înv.) Colina, delusor. –
2. Git, beregata. –
3. Gitlej. –
4. Git, ceafa. –
5. Parte mai ingusta a unor obiecte. – Varianta (plural) grumaji, (rar) grumazuri. – Mr. grumadz, gurmadz.
Limba Latina gruma, cuvint atestat numai cu sensul de „sfirc de sin”; dar care trebuia sa fi insemnat si „delusor, colina” (Cgl, Ii, 223), varianta de la grumus „colina”, conform grum, cu sufix -za, (Papahagi, Notite, 24; conform Puscariu 743; Rew 3888; Dar).
Conform: si limba italiana digrumare „a rumega” si sugruma.
Celelalte ipoteze nu sint suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 9); din limba albaneza grumas, gurmas (Cihac, Ii, 718; Meyer, Alb.
St., Iv, 76; Meyer 133; conform Philippide, Ii, 716; Rosetti, Ii, 117); de la un limba latina *grumātium, combinatie a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328).
Comun intregului teritoriu al rom. (Alr, I, 36). – Derivat grumajer, substantiv neutru (parte a armurii care apara gitul); grumazare, substantiv feminin (boala de git). – Conform: grunt.
1. (Înv.) Colina, delusor. –
2. Git, beregata. –
3. Gitlej. –
4. Git, ceafa. –
5. Parte mai ingusta a unor obiecte. – Varianta (plural) grumaji, (rar) grumazuri. – Mr. grumadz, gurmadz.
Limba Latina gruma, cuvint atestat numai cu sensul de „sfirc de sin”; dar care trebuia sa fi insemnat si „delusor, colina” (Cgl, Ii, 223), varianta de la grumus „colina”, conform grum, cu sufix -za, (Papahagi, Notite, 24; conform Puscariu 743; Rew 3888; Dar).
Conform: si limba italiana digrumare „a rumega” si sugruma.
Celelalte ipoteze nu sint suficiente: din fondul autohton (Miklosich, Slaw.
Elem., 9); din limba albaneza grumas, gurmas (Cihac, Ii, 718; Meyer, Alb.
St., Iv, 76; Meyer 133; conform Philippide, Ii, 716; Rosetti, Ii, 117); de la un limba latina *grumātium, combinatie a lui grumus ca palatium (Pascu, I, 196); anterior indoeurop. (Lahovary 328).
Comun intregului teritoriu al rom. (Alr, I, 36). – Derivat grumajer, substantiv neutru (parte a armurii care apara gitul); grumazare, substantiv feminin (boala de git). – Conform: grunt.