Grunz
Definitie, sens si explicatie
1Grunz, grunji (grunzuri), substantiv masculin (n.) Bucata dintr-o materie tare si sfaramicioasa; bulgare. ♦ Prin specializare: Bulgare de noroi inghetat. – Conform: limba albaneza g r u n d ë.
2Grunz substantiv verifica cuvantul: bulgare.
3Grunz substantiv masculin/s. n., plural grunji/grunzuri
4Grunz -ji m.
Bucatica dintr-un corp sfaramicios. -ji de sare. [Plural si Grunzuri] /Cuv. autoht.
Bucatica dintr-un corp sfaramicios. -ji de sare. [Plural si Grunzuri] /Cuv. autoht.
5Grunz, grunji, substantiv masculin (grunzuri, substantiv neutru)
1. (popular) bucata dintr-o materie tare si sfaramicioasa; sfaramatura, bulgare.
2. asperitate pe o fata neteda.
3. incretitura la marginea opincii.
4. drob de sare.
5. bulgare de glod inghetat.
1. (popular) bucata dintr-o materie tare si sfaramicioasa; sfaramatura, bulgare.
2. asperitate pe o fata neteda.
3. incretitura la marginea opincii.
4. drob de sare.
5. bulgare de glod inghetat.
6Grunz (-ji), substantiv masculin –
1. Bucata dintr-o materie sfarimicioasa. –
2. Graunte, bob. –
3. Boaba. –
4. Asperitate, zbircitura. – Varianta (s)grunt.
Mr. grunda, plural grundz, megl. grus.
Creatie expresiva, bazata pe ideea de „rotunjime”, conform glont, bo(n)t, si limba latina grumus, limba italiana, sp. grumo, franceza grumeau (Rew 3877), limba italiana grommare „a face crusta”.
Mr. prezinta un sing. analogic. reconstituit pe baza plural Alb. grundë, krundë provine din mr. – Celelalte explicatii sint insuficiente; din mag. göröngy „colina” (Cihac, Ii, 502; Weigand, Jb, Xvi, 224); din bulgara gruda „bulgare” (Pascu, I, 194); din limba albaneza (conform Philippide, Ii, 716; Rosetti, Ii, 118); din limba albaneza, incrucisat cu limba latina grandia (Capidan, Raporturile, 532); din limba slava (veche) gruda incrucisat cu grum (Skok 70); din limba neogreaca: χόνδρος „boaba” (Giuglea, Dacor., Iii, 566-98); din verifica cuvantul: limba germana gruzzi „boaba” (Scriban). – Derivat grunzos, grunjos, grunzuros, (s)grunturos, gronjuros, (s)gronturos, adjectiv (cu bulgari). – Conform: grum, grumaz.
1. Bucata dintr-o materie sfarimicioasa. –
2. Graunte, bob. –
3. Boaba. –
4. Asperitate, zbircitura. – Varianta (s)grunt.
Mr. grunda, plural grundz, megl. grus.
Creatie expresiva, bazata pe ideea de „rotunjime”, conform glont, bo(n)t, si limba latina grumus, limba italiana, sp. grumo, franceza grumeau (Rew 3877), limba italiana grommare „a face crusta”.
Mr. prezinta un sing. analogic. reconstituit pe baza plural Alb. grundë, krundë provine din mr. – Celelalte explicatii sint insuficiente; din mag. göröngy „colina” (Cihac, Ii, 502; Weigand, Jb, Xvi, 224); din bulgara gruda „bulgare” (Pascu, I, 194); din limba albaneza (conform Philippide, Ii, 716; Rosetti, Ii, 118); din limba albaneza, incrucisat cu limba latina grandia (Capidan, Raporturile, 532); din limba slava (veche) gruda incrucisat cu grum (Skok 70); din limba neogreaca: χόνδρος „boaba” (Giuglea, Dacor., Iii, 566-98); din verifica cuvantul: limba germana gruzzi „boaba” (Scriban). – Derivat grunzos, grunjos, grunzuros, (s)grunturos, gronjuros, (s)gronturos, adjectiv (cu bulgari). – Conform: grum, grumaz.