Varianta definitie 4: GÚRĂ -i f. 1) (la oameni) Cavitate in partea inferioara a fetei, delimitata de buze. ♢ --casca a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea, manifestand interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care sta nedumerita, neintelegand ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepasatoare si distrate. --de-lup defect congenital al fetei omului, constand dintr-o fisura la buza si gingia superioara, prin care cavitatea bucala comunica cu fosele nazale. --n - foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la - a) a respira cu greu (de emotie, de oboseala etcetera); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mana pana la - a uita foarte repede. A da cuiva o - a saruta pe cineva. 2) (la om si la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. ♢ De-ale -ii alimente; hrana. A pune (sau A lua) Ceva in - a manca putin. A da si bucatica de la - a da si putinul pe care-l are. A-i lua painea de la - a lipsi de mijloace de existenta. A da (cuiva) mura-n - a da cuiva totul de-a gata. A se duce (drept) ca pe -a lupului a disparea fara urma. A tipa (sau A striga) Ca din - de sarpe a striga disperat. -a-leului planta erbacee decorativa cu flori bilabiate, de diferite culori. -a-lupului planta erbacee cu frunze alungite si cu flori violete. 3) Cantitate dintr-un aliment cat se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintr-o singura data; imbucatura. 4) Persoana (membru al unei familii) care trebuie hranita. 5) Parte a aparatului de vorbire. ♢ A inchide (sau A astupa) Cuiva -a a face pe cineva sa taca. A tacea din - a nu vorbi. Cu jumatate de - fara mare dorinta. A lua vorba din - a spune ceea ce vrea sa spuna altul, in momentul respectiv. A lua (pe cineva) -a pe dinainte a destainui ceva involuntar. A avea (sau A fi) - sparta a fi prea vorbaret. A avea o - cat o sura a) a avea gura mare; b) a fi guraliv. A fi bun de - a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai -a de cineva a promite fara sa se tina de cuvant. A intra in -a lumii a fi vorbit de rau. A se pune in - cu cineva a intra in conflict cu cineva. A se lua dupa -a cuiva a actiona dupa sfatul cuiva. A sari cu -a la cineva a certa pe cineva. -ile rele barfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ♢ A nu i se auzi -a a fi tacut. A striga (sau Racni, a tipa) Cat il tine -a, a striga (sau A racni, a tipa) In -a mare a striga foarte tare, din rasputeri. A nu avea - (sa raspunda, sa vorbeasca ceva) a nu indrazni sa raspunda sau sa vorbeasca. 7) Deschizatura (a unei incaperi, instalatii, a unui obiect etcetera) prin intermediul careia se introduce sau se evacueaza ceva. -a camasii. - de canal. -a beciului. ♢ - de foc arma grea de foc. A lega -a panzei a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tesutul; b) a se instari. 8) Loc unde se varsa o apa (curgatoare). -a raului. ♢ - de incendiu gura de apa la care se racordeaza un furtun pentru a lua apa aflata sub presiune, in caz de incendiu. [G.-D. Gurii] /<lat. gula
Varianta definitie 5: Gura (guri), substantiv feminin –
1. Cavitate din partea anterioara si inferioara a capului omului si animalelor. –
2. Îmbucatura, inghititura. –
3. Deschizatura prin care (se) intra sau (se) iese (ceva). –
4. Strimtoare, chei, pas. –
5. Gaura, orificiu. –
6. Git, gitlej. –
7. Deschizatura, ochi. –
8. Margine, mal, vad. –
9. Decolteu, rascroiala. –
10. Parte a unui riu, fluviu pe care acesta isi varsa apele. –
11. La razboiul de tesut, parte de inceput a pinzei. –
12. Lama, tais, buza. –
13. Ansamblul fringhiilor care asigura echilibrul zmeului. –
14. Organ al vorbirii. –
15. Strigat, tipat. –
16. Cearta, harta. –
17. Vorba, cuvint, declaratie. –
18. Buza. –
19. Organ prin care se alimenteaza. –
20. Persoana care trebuie intretinuta. – Mr., megl. gura, istr. gurę.
Limba Latina gūla (Puscariu 745; Candrea-Dens., 772; REW 3910; DAR), conform limba italiana, prov., cat., sp. gola (mil. gora), franceza gueule.
Cea mai mare parte a sensurilor sale coincid cu cele ale lui bucca, si sint proprii limbilor romanice.
Conform: limba latina med. gula Augusti „initium mensis Augusti”, pe care Breal, Mel.
Soc.
Ling., XI (1900), 360 il interpreteaza drept „vigilia Augusti”, desi este vorba fara indoiala de sensul lui gula „intrare”.
Derivat gurita, substantiv feminin (dim. al lui gura; sarutare); guraliv (var. guraliu), adjectiv (vorbaret), cu sufix -liu si cu schimbare de sufix ca in sglobiu, betiv, grijuliu, etcetera (dupa Puscariu, Dacor., VII, 468 si DAR, de la gura incrucisat cu bulgara govorliv, opinie adoptata de Graur, BL, III, 107, care adauga, pentru a-l explica pe a din rom., alta incrucisare cu bulgara malčaliv „taciturn”); guri, verb (a incepe tesatura, invirtind urzeala sulului de la razboi); guritor (var. gurar), substantiv masculin (betisor cu care se fixeaza urzeala pe sul); gurar, substantiv masculin (muncitor care pazeste intrarea unei mine); gurar, substantiv neutru (afta, spuzeala la coltul gurii); gures, adjectiv (vorbaret, palavragiu); guresie, substantiv feminin (vorbarie); guran, substantiv masculin (salau, Lucioperca sandra); gurilatel, adjectiv (Bucovina, cu gura mare); gura-casca, substantiv masculin (prost, nataflet). – Din rom. provine bulgara gura „gura-leului, planta ornamentala”, in rom. gura-leului (Capidan, Raporturile, 219).
Varianta definitie 6: Gura, guri substantiv feminin (intl.) instrument folosit la deschiderea caselor de bani. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 5 litere. Cuvantul incepe cu litera "g" si se termina cu litera "r"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
