Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Gust

1 * Cuvantul cu diacritice: gust
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: GUST, gusturi, substantiv neutru I. Simț prin care organismul primește (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe cu care vine în contact; senzație produsă de o substanță (alimentară) prin excitarea limbii și mucoasei bucale; proprietatea unor substanțe (alimentare) de a provoca această senzație. ♢ Locutiune adjectiv Cu gust = gustos. Fără (nici un) gust = lipsit de gust bun; fad. ♢ Expresie A da de (sau a afla) gustul (unui lucru) = a incepe să-ți placă (un lucru). II. Figurativ 1. Capacitatea de a înțelege sau de a aprecia frumosul (în natură, în artă). ♢ Locutiune adjectiv De gust = (despre oameni) cu simț estetic sau artistic dezvoltat; (despre manifestări, realizări ale oamenilor) care exprimă, arată un asemenea simț. Fără (sau lipsit de) gust = (despre oameni) lipsit de simț estetic; (despre manifestări sau realizări ale oamenilor) urât. De prost gust = a) care arată lipsa simțului estetic; b) nepotrivit, penibil, jenant. ♢ Locutiune adverb Cu gust = cu pricepere, în mod estetic. 2. Înclinație, predispoziție, pornire. ♦ Preferință. 3. Plăcere, dorință, poftă. – Limba Latina gustus.

2 * Cuvantul cu diacritice: gust
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: GUST substantiv 1. preferință. (Avem -uri deosebite.) 2. verifica cuvantul: poftă.

3 * Cuvantul cu diacritice: gust
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: gust substantiv neutru, plural gusturi

4 * Cuvantul cu diacritice: gust -uri
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: GUST -uri n. 1) Simț al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) proprietățile chimice ale substanței cu care vine în contact. 2) Senzație produsă, în special de alimente, asupra mucoasei bucale și limbii. - sărat. - amar. - neplăcut. ♢ A da de - (a prinde la -) a începe să placă. 3) Facultate a omului de a înțelege și a aprecia frumosul. ♢ Cu - cu simț estetic. De prost - a) lipsit de simț estetic; b) care produce o impresie neplăcută. 4) Preferință deosebită pentru ceva; predilecție. - pentru cărți vechi. - pentru călătorii. 5) Dorință (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; poftă; chef. ♢ A-i trece (sau a i se tăia) cuiva -ul pentru ceva a nu mai dori ceva. limba latina gustus

5 * Cuvantul cu diacritice: gust gústuri
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: gust (gusturi), substantiv neutru – 1. Simț, senzație produsă de o substanță alimentară. – 2. Savoare. – 3. Înclinație, predilecție, pornire. – 4. Poftă, dorință, chef. – 5. Grație, pricepere, eleganță. – 6. Opinie, preferință. – Mr. gustu. Limba Latina gŭstus (Pușcariu 748; Candrea-Dens., 775; REW 3927; DAR), conform limba albaneza gust, limba italiana, sp. gusto, franceza goût, port. gosto. A fost întărit și nuanțat în anumite întrebuințări literare de paralelismul cu franceza goût. – Derivat gusta, verb (a lua puțin dintr-o mîncare sau băutură, a savura, a degusta; a încerca, a experimenta, a afla; a aprecia, a simți, a înțelege), cuvînt comun întregului teritoriu romanic, cu excepția Crișanei (ALR, I, 82), conform mr. gustu, megl., istr. gust (după Pușcariu 749; Candrea-Dens., 776; REW 3926 și DAR, direct din limba latina gŭstāre), și al cărui ultim sens se datorează exemplului franceza goûter; gustare, substantiv feminin (învechit, savoare, gust; mîncare rece între mese; Mold., Trans., Banat, prînz); gustări, verb (a gusta; a lua puțin dintr-o mîncare), cu sufix expresiv -ri; gustăreț, adjectiv (învechit, mîncăcios); desgusta, verb (a se plictisi de), format pe baza franceza degoûter, conform mr. disgustare; desgustător, adjectiv (repugnant; scîrbos); pregusta, verb (a gusta, a lua o gustare; reflexiv, a se deda unui viciu, a se nărăvi); gustos, adjectiv (savuros). – Din rom. provine rut. gust, cu adjectiv gustovnyj (Candrea, Elemente, 408).

6 * Cuvantul cu diacritice: gust
Cuvantul fara diacritice: gust

Definitie: gust substantiv masculin – August. Limba Latina augustus, este simplu dublet al lui agust. – Derivat gustar, substantiv masculin (august), cu sufix -ar, sau posibil din limba latina augustālis, conform calabr. agustaricu; gustător, substantiv masculin (august), prin încrucișare cu gusta, fiind perioada de coacere a fructelor.