Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Găbui

1 * Cuvantul cu diacritice: găbuí
Cuvantul fara diacritice: gabui

Definitie: GĂBUI, găbuiesc, verb IV. Tranzitiv (Popular) A găbji. – Conform: verifica cuvantul: limba rusa g a b a t, limba ucraineana h a b a t y.

2 * Cuvantul cu diacritice: găbuí
Cuvantul fara diacritice: gabui

Definitie: GĂBUI verb verifica cuvantul: apuca, înhăța, înșfăca, lua, prinde.

3 * Cuvantul cu diacritice: găbuí
Cuvantul fara diacritice: gabui

Definitie: găbui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural găbuiesc, imperfect 3 singular găbuia; conj. prezent 3 singular și. plural găbuiască

4 * Cuvantul cu diacritice: a găbuí -iésc
Cuvantul fara diacritice: gabui

Definitie: A GĂBUI -iesc tranzitiv popular verifica cuvantul: A GĂBJI. limba ucraineana habatj

5 * Cuvantul cu diacritice: găbuí -uésc găbuít
Cuvantul fara diacritice: gabui

Definitie: găbui (-uesc, găbuit), verb – 1. A prinde, a apuca, a înhăța. – 2. A găsi, a descoperi. – Varianta (Moldova) găb(ă)și, găpși, găbji, ghibui, (Munt.) dibui. Sl. (rus.) gabati „a hăitui” (DAR), conform pol. gabać „a prinde”; este însă evident că acest cuvînt a fost tratat ca o creație expresivă, după cum se poate vedea în varianta sale. Celelalte explicații nu coincid. După Iordan, BF, II, 195, forma de bază ar fi găbji, din limba turca: kabz „acțiunea de a prinde” și găbui ar proveni din încrucișarea lui găbji cu dibui. Miklosich, Slaw. Elem., pleca de la ghibui, din limba slava (veche) gybati „a îndoi”, al cărui semantism nu se înțelege. Dibui, verb (a găsi, a descoperi, a afla; a reuși, a nimeri; a tatona, a pipăi pe bîjbîite; a căuta pe bîjbîite) este fără îndoială același cuvînt (conform Tiktin și Scriban), ale cărui sensuri le cuprind pe cele ale verbelor găbui și pipăi. S-a explicat prin rut. dybaty (Berneker 248; Skok 67), prin bulgara deb(n)jă „a se strecura” (Candrea, GS, VI, 323; Candrea; Scriban); sau prin limba turca: debb „acțiunea de a tîrî” (Moldovan, 425). Derivat gabje, substantiv feminin (Mold., mînă, pumn); gabor, substantiv masculin (Arg., polițist, agent), asociere ironică a ideii de „a prinde” cu numele propriu Gabor; dibuială, substantiv feminin (acțiunea de a dibui); dibuitor, adjectiv (care dibuiește); ghibosi, verb (a hăitui; a strînge, a bate, a părui), cu varianta ghigosi, formate cu sufix expresiv -osi. Conform: gîmba.