Ham
Definitie, sens si explicatie
1Ham1 interjectie (De obicei repetat) Cuvant care imita latratul cainelui. – Onomatopee.
2Ham2, hamuri, substantiv neutru Ansamblu de curele (sau de franghii) cu care se inhama calul sau alte animale (de tractiune) la un vehicul. ♢ Gura de ham = ham rudimentar format numai din curelele de la pieptul si gatul calului si din cele doua sleauri. ♢ Expresie A trage in (sau la) ham = a trai o viata grea; a munci din greu. ♦ (Precedat de prepozitii) Tractiune (cu cai).
Are cai buni la ham. – Din limba maghiara Ham.
Are cai buni la ham. – Din limba maghiara Ham.
3Ham interjectie (regional) tah!
4Ham/ham-ham interjectie
5Ham substantiv neutru, plural hamuri
6Ham1 interj. (se foloseste repetat pentru a reda latratul cainelui). /Onomat.
7Ham2 -Uri n.
Ansamblu de curele sau de franghii cu ajutorul carora se inhama calul la un vehicul. ♢ A trage in - a munci din greu. A pune -Urile a inhama. /<ung. ham
Ansamblu de curele sau de franghii cu ajutorul carora se inhama calul la un vehicul. ♢ A trage in - a munci din greu. A pune -Urile a inhama. /<ung. ham
8Ham1, substantiv neutru (reg., cuvant invechit) cos de papura impletita in care se ducea mancarea la camp.
9Ham2, substantiv neutru (reg., cuvant invechit) casa mare, goala, nelocuita.
10Ham (hamuri), substantiv neutru – Ansamblu de curele cu care se inhama calul.
Mag. ham (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, Ii, 504; Berneker 383; Dar; Galdi, Dict., 92), conform limba sarba:, ceh. ham, pol., rut. hamy.
Cuvintul mag. provine din verifica cuvantul: limba germana chamo, conform limba italiana camo, sp. camal. – Derivat hamurar, substantiv masculin (persoana care face hamuri); hamurarie, substantiv feminin (selarie); inhama, verb (a prinde la, a uni, a imperechea; reflexiv, a se multumi cu o munca istovitoare); inhamatura, substantiv feminin (atelaj, prindere; apasare, durere in piept); deshama, verb (a desface, a dezlega); hamut, substantiv neutru (parte a hamului), din bulgara hamut sau limba rusa chomut.
Mag. ham (Miklosich, Fremdw., 92; Lambrior 375; Cihac, Ii, 504; Berneker 383; Dar; Galdi, Dict., 92), conform limba sarba:, ceh. ham, pol., rut. hamy.
Cuvintul mag. provine din verifica cuvantul: limba germana chamo, conform limba italiana camo, sp. camal. – Derivat hamurar, substantiv masculin (persoana care face hamuri); hamurarie, substantiv feminin (selarie); inhama, verb (a prinde la, a uni, a imperechea; reflexiv, a se multumi cu o munca istovitoare); inhamatura, substantiv feminin (atelaj, prindere; apasare, durere in piept); deshama, verb (a desface, a dezlega); hamut, substantiv neutru (parte a hamului), din bulgara hamut sau limba rusa chomut.
11Ham interjectie – Exprima latratul ciinelui. – Mr. ham.
Creatie spontana, conform franceza (Cotes-du-nord) „hamer” „a latra” (seineanu, Chien, 113). – Derivat hamai, verb (a latra); hamaiala, substantiv feminin (latrat); hamait, substantiv feminin (latrat); hamui, verb (a latra).
Creatie spontana, conform franceza (Cotes-du-nord) „hamer” „a latra” (seineanu, Chien, 113). – Derivat hamai, verb (a latra); hamaiala, substantiv feminin (latrat); hamait, substantiv feminin (latrat); hamui, verb (a latra).
12Ham, hamuri, substantiv neutru sistemul de suspensie a unei parasute.
Constituit din chingile de picior incorporate si o constructie infasurata a sistemului de suspensie
Constituit din chingile de picior incorporate si o constructie infasurata a sistemului de suspensie
13Ham, hamuri substantiv neutru sutien. (Nota: Definitia este preluata din Dictionar de argou al limbii romane, Editura Niculescu, 2007)