Hap
Definitie, sens si explicatie
1Hap1 interjectie Cuvant care imita zgomotul produs de apucarea sau de inghitirea rapida a ceva. – Onomatopee.
2Hap2, hapuri, substantiv neutru (Pop. si familiar) Medicament preparat in forma de pastila sau de caseta, pentru a putea fi inghitit usor. ♢ Expresie A inghiti (sau a face pe cineva sa inghita) un hap (ori hapul) = a suporta (sau a face pe cineva sa suporte) ceva neplacut. – Din limba turca: Hap.
3Hap substantiv verifica cuvantul: bulin, caseta, comprimat, pastila, pilula, tableta.
4Hap interjectie verifica cuvantul: hat!
5Hap interjectie
6Hap substantiv neutru, plural hapuri
7Hap1 interj. (se foloseste, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs la inghitirea sau apucarea brusca a ceva). /Onomat.
8Hap2 -Uri n. pop.
Preparat medicamentos dozat in forma de pastila sau capsula. /<turc. hap
Preparat medicamentos dozat in forma de pastila sau capsula. /<turc. hap
9Hap2, hapuri, substantiv neutru (regional) macinatura de piatra din mine care se pune intr-o lada mare.
10Hap interjectie – Exprima ideea de a apuca repede, sau de a inghiti.
Creatie expresiva, conform limba slava (veche) chapati „a musca”, rut. chapati „a apuca”, mag. happolni „a inghiti”, limba germana happen, schnappen „a apuca”, franceza happer „a inhata, a prinde”, limba neogreaca: χάπτω „a inghiti”. – Derivat hapai, verb (a inghiti); halpai (var. halpacai), verb (a inghiti) cu l expresiv; halpi, verb (a se apleca griul); hilpav (var. hulpav, hlupav, glupav), adjectiv (mincau, lacom); inhapa, verb (a prinde, a inghiti); inhulpa, verb (a inghiti); hapui, verb (invechit, a supune, a subjuga), plecind de la ideea de „a fi prins”; hapca, substantiv feminin (cirlig de undita; forta, violenta), in Trans. haboca, format ca japca si poate influentat de hreabca (der. din limba slava (veche), bulgara hapka „imbucatura, muscatura” sau rut. chapka „cursa de soareci”, propusa de Cihac, Ii, 135; Dar; Candrea; Iordan, Bl, Iv, 54, este posibila fara a fi necesara data fiind sursa expresiva comuna); haple(a), substantiv masculin (prost, bleg), pe care seineanu, Semasiol., 229, il deriva din limba greaca (veche) ἀπλός „simplu”, iar Cihac, Ii, 135, urmat de Dar, din bulgara hapljo; hapsi, verb (Oltenia, a inghiti); hopsi, verb (Basar., a nu scoate o vorba); hapuc (var. habuc, ha(r)puce), substantiv neutru (Trans., Bucovina, minge), pe care Dar il pune in legatura cu mag. hapkalkodni „a apuca”; hapuca, substantiv feminin (joc cu mingea); habucos, adjectiv (incilcit, se spune mai ales despre lina); habui, verb (Mold., a se juca, a se zbengui).
Nu este clar, daca apartine aceleiasi radacini expresive habuc, substantiv masculin (bucata, ciob), pe care Dar, urmindu-l pe Cihac, Ii, 133, il pune in legatura cu limba slava (veche) chabiti „a strica”, si cu habuc, substantiv neutru (Oltenia, zaduf), cu der. sai habuci, verb (Trans., a rupe, a desface, a strica), habuceala, substantiv feminin (Oltenia, zaduf). – Conform: horp.
Creatie expresiva, conform limba slava (veche) chapati „a musca”, rut. chapati „a apuca”, mag. happolni „a inghiti”, limba germana happen, schnappen „a apuca”, franceza happer „a inhata, a prinde”, limba neogreaca: χάπτω „a inghiti”. – Derivat hapai, verb (a inghiti); halpai (var. halpacai), verb (a inghiti) cu l expresiv; halpi, verb (a se apleca griul); hilpav (var. hulpav, hlupav, glupav), adjectiv (mincau, lacom); inhapa, verb (a prinde, a inghiti); inhulpa, verb (a inghiti); hapui, verb (invechit, a supune, a subjuga), plecind de la ideea de „a fi prins”; hapca, substantiv feminin (cirlig de undita; forta, violenta), in Trans. haboca, format ca japca si poate influentat de hreabca (der. din limba slava (veche), bulgara hapka „imbucatura, muscatura” sau rut. chapka „cursa de soareci”, propusa de Cihac, Ii, 135; Dar; Candrea; Iordan, Bl, Iv, 54, este posibila fara a fi necesara data fiind sursa expresiva comuna); haple(a), substantiv masculin (prost, bleg), pe care seineanu, Semasiol., 229, il deriva din limba greaca (veche) ἀπλός „simplu”, iar Cihac, Ii, 135, urmat de Dar, din bulgara hapljo; hapsi, verb (Oltenia, a inghiti); hopsi, verb (Basar., a nu scoate o vorba); hapuc (var. habuc, ha(r)puce), substantiv neutru (Trans., Bucovina, minge), pe care Dar il pune in legatura cu mag. hapkalkodni „a apuca”; hapuca, substantiv feminin (joc cu mingea); habucos, adjectiv (incilcit, se spune mai ales despre lina); habui, verb (Mold., a se juca, a se zbengui).
Nu este clar, daca apartine aceleiasi radacini expresive habuc, substantiv masculin (bucata, ciob), pe care Dar, urmindu-l pe Cihac, Ii, 133, il pune in legatura cu limba slava (veche) chabiti „a strica”, si cu habuc, substantiv neutru (Oltenia, zaduf), cu der. sai habuci, verb (Trans., a rupe, a desface, a strica), habuceala, substantiv feminin (Oltenia, zaduf). – Conform: horp.
11Hap (hapuri), substantiv neutru – Pilula. – Mr. hapa.
Limba Turca: hap (seineanu, Ii, 205; Röesler 606; Ronzevalle 80), conform limba neogreaca: χάπι, limba albaneza, bulgara hap.
Limba Turca: hap (seineanu, Ii, 205; Röesler 606; Ronzevalle 80), conform limba neogreaca: χάπι, limba albaneza, bulgara hap.
12Hap (hapuri), substantiv neutru – Minereu marunt spalat.
Mag. hap (Dar).
În Trans.
Mag. hap (Dar).
În Trans.