Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Hara: --para

1 * Cuvantul cu diacritice: hára: --para
Cuvantul fara diacritice: hara

Definitie: HARA: --para adverb În neorânduială. ♢ A face --para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat.

2 * Cuvantul cu diacritice: hára
Cuvantul fara diacritice: hara

Definitie: hara interjectie – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca și ideea de a sfîșia. Creație expresivă. Este simplă varianta de la hîr, conform aici; der. săi se confundă adesea cu cei de la hîr sau hor. – Derivat harapara, substantiv feminin (trîntire, scuturare; hărmălaie); hara-para (var. harta-parta, harcea-parcea), adverb (în bucăți, pe părți), ultima formă încrucișată cu limba turca: parca-parca „în mii de cioburi” (Popescu-Ciocănel 32); haraiman, substantiv neutru (hărmălaie, larmă), cu sufix expresiv -man, conform chiloman; harchină, substantiv feminin (bucată); harcăt (var. harhăt), substantiv neutru (scîrțîit, scrîșnet, zgomot; larmă); hărcati (var. hărhăți, hărhăti), verb (a sta de vorbă, a pălăvrăgi; a se certa, a țipa; a face zgomot); hărcăteală (var. horcoteală), substantiv feminin (agitație), conform forfoteală; harhotă, substantiv masculin (vorbăreț), conform forfotă; harhar, substantiv masculin (evreu), conform rut. harhara „femeie stricată” care pare a proveni din rom.; harhălău, substantiv masculin (june prim, cavaler), conform sdrăngălău; harhagea, substantiv feminin (cochetare, flirt); hărhălaie (var. harmalaie, hărmalaie, harhalie), substantiv feminin (hărmălaie, scandal), cu disimilare la varianta (după DAR, prin influența lui larmă; pentru Pascu, I, 194, din limba slava (veche) kraloma „rebeliune”); hartan, substantiv neutru (bucată ruptă, mai ales de carne; parte, cîrpă, zdreanță; picior de pasăre), din harta (-parta), cu varianta hartal, partal, partam (după Candrea, partal provine din mag. partalav); hărtăni (var. hărtăpăni, hărtăpăli), verb (a sfîșia, a sfîrteca), varianta cu influența lui harta-parta.